Alege sensul dorit: scuti - substantiv masculin scuti - temporar scuti - verb tranzitiv

scuti definitie

SCUȚ, scuți, s. m. Sloi mare de gheață. ♦ Țurțur. substantiv masculin scuț

scuț (-țuri), s. n. – Țurțure, ciucure de gheață. Poate legat de sl. skutŭ „marginea, bordura unei haine” (Scriban). substantiv masculin scuț

scuțĭ m. pl. (cp. cu vsl. scutŭ, margine de haină. V. scutec). Țurțuri de gheată. substantiv masculin scuțĭ

scuțĭ m. pl. (cp. cu vsl. scutŭ, margine de haină. V. scutec). Țurțuri de gheată. temporar scuțĭ

SCUTÍ, scutesc, vb. IV. Tranz. 1. A dispensa pe cineva de anumite îndatoriri, sarcini, a nu supune la anumite obligații. ♦ Refl. A cere, a solicita să fie dispensat de o obligație. S-a scutit la ora de sport. 2. A feri sau a scăpa pe cineva de ceva neplăcut; a cruța, a menaja. ♦ A lăsa în pace, a nu plictisi pe cineva. – Din scut. verb tranzitiv scuti

scutí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scutésc, imperf. 3 sg. scuteá; conj. prez. 3 să scuteáscă verb tranzitiv scuti

scutì v. 1. a apăra, a scăpa: Doamne, scutește-mă de zile rele; 2. a apăra de sarcini sau dări: a scuti de armată; 3. a dispensa: scutește-mă, te rog; 4. a cruța: moartea nu scutește pe nimeni. [Origină necunoscută]. verb tranzitiv scutì

SCUTÍ, scutesc, vb. IV. Tranz. 1. A dispensa pe cineva de anumite îndatoriri, sarcini, a nu supune la anumite obligații. ♦ Refl. A cere, a solicita să fie dispensat de o obligație. S-a scutit la ora de sport. 2. A feri sau a scăpa pe cineva de ceva neplăcut; a cruța, a menaja. ♦ A lăsa în pace, a nu plictisi pe cineva. – Din scut. verb tranzitiv scuti

scutésc v. tr. (d. scut). Vechĭ. Apăr, feresc, protejez: a scuti de ploaĭe, de ger, de moarte. Păstrez: a scuti un lucru. Scap, salvez: și-au scutit viata cu pădurea (N. Cost. 2, 116). Azĭ. Dispensez, cruț, ușurez (de o muncă, de o plictiseală): a scuti de bir, de armată, de un examin. Slăbesc, las în pace: ĭa scutește-mă cu mofturile astea. V. refl. Trans. Mă adăpostesc. verb tranzitiv scutesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului scuti

scuti   substantiv masculin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) scuti scutire scutit scutind singular plural
scutind scutiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) scutesc (să) scutesc scuteam scutii scutisem
a II-a (tu) scutești (să) scutești scuteai scutiși scutiseși
a III-a (el, ea) scutește (să) scuteai scutea scuti scutise
plural I (noi) scutim (să) scutim scuteam scutirăm scutiserăm
a II-a (voi) scutiți (să) scutiți scuteați scutirăți scutiserăți
a III-a (ei, ele) scutesc (să) scutească scuteau scuti scutiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z