SCURTCIRCUÍT s.n. Legătură electrică cu rezistență aproape nulă stabilită între două puncte ale unui circuit electric între care există o diferență de potențial. [Pron. -cu-it. / < scurt + circuit, după fr. courtcircuit]. substantiv neutruscurtcircuit
SCURTCIRCUÍT s. n. 1. legătură electrică cu rezistență aproape nulă stabilită între două puncte ale unei rețele sau instalații ce au o rezistență foarte mică. 2. întrerupere accidentală a curentului electric într-o rețea sau instalație. (după fr. court-circuit) substantiv neutruscurtcircuit
scurtcircuít (scurt-cir-) s. n., pl. scurtcircuíte substantiv neutruscurtcircuit
SCURTCIRCUÍT, scurtcircuite, s. n. 1. Legătură electrică între două puncte ale unei rețele sau instalații, având o rezistență foarte mică. 2. Fenomen fizic care constă în întreruperea accidentală a curentului electric într-o rețea sau instalație prin stabilirea unui scurtcircuit (1). – Scurt + circuit (după fr. court-circuit). substantiv neutruscurtcircuit
scurtcircuit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | scurtcircuit | scurtcircuitul |
plural | scurtcircuite | scurtcircuitele | |
genitiv-dativ | singular | scurtcircuit | scurtcircuitului |
plural | scurtcircuite | scurtcircuitelor |