SCURSÚRĂ, scursuri, s. f. 1. Apă sau alt lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. 2. Loc pe unde își face drum o apă curgătoare; făgaș. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. – Scurge + suf. -ură. substantiv feminin scursură
scursúră (pop.) s. f., g.-d. art. scursúrii; pl. scursúri substantiv feminin scursură
scursúră f., pl. ĭ. Apă care s’a scurs. Locu pe unde se scurg apele. substantiv feminin scursură
SCURSÚRĂ, scursuri, s. f. 1. Apă sau alt lichid (murdar) care se scurge dintr-un loc. 2. Loc pe unde își face drum o apă curgătoare; făgaș. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. – Scurge + suf. -ură. substantiv feminin scursură
scursură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | scursură | scursura |
plural | scursuri | scursurile | |
genitiv-dativ | singular | scursuri | scursurii |
plural | scursuri | scursurilor |