SCUMPÉTE, (2) scumpeturi, s. f. 1. Creștere mare a prețurilor; situație care caracterizează această creștere; perioadă de timp în care prețurile sunt (foarte) ridicate; scumpătate (1), scumpenie. 2. (Mai ales la pl.) Lucru prețios, valoros. ♦ Epitet dat unei persoane iubite, dragi. 3. (Înv. și pop.) Zgârcenie, avariție. – Scump + suf. -ete. substantiv femininscumpete
scumpete f. fără pl. (d. scump, după foamete cu accentu schimbat). Sgîrcenie, avariție (Rar). Defectu de a fi prea scummp: scumpetea pîniĭ, a viețiĭ. Pl. n. Fam. Scumpeturĭ, lucrurĭ scumpe, lucrurĭ prețĭoase, comorĭ. substantiv femininscumpete
scumpete f. 1. sgârcenie cumplită: scumpetea pe scump ca o boală îl muncește; 2. preț mare: scumpetea traiului; 3. pl. scumpeturi, lucruri scumpe, scule de preț. substantiv femininscumpete
SCUMPÉTE, (2) scumpeturi, s. f. 1. Creștere mare a prețurilor; situație care caracterizează această creștere; perioadă de timp în care prețurile sunt (foarte) ridicate; scumpătate (1), scumpenie. 2. (Mai ales la pl.) Lucru prețios, valoros. ♦ Epitet dat unei persoane iubite, dragi. 3. (înv. și pop.) Zgârcenie, avariție. – Scump + suf. -ete. substantiv femininscumpete
scumpete substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | scumpete | scumpetea |
plural | scumpeturi | scumpeturile | |
genitiv-dativ | singular | scumpete | scumpetei |
plural | scumpeturi | scumpeturilor |