scul definitie

scul (-luri), s. n. – Legătură de fire în formă de colac. Ngr. σϰουλί „furcă”, σϰουλίδι „scul” (Cihac, II, 697; Roesler 575; Gáldi 249). substantiv neutruscul

scul s. n., pl. scúluri substantiv neutruscul

scul n., pl. urĭ (ngr. skuli, caĭer, furcă). Sud. Legătură de 30-40 de jurubite la rîșchitor. — În nord. caleap. În Maram. scul = jurubiță. substantiv neutruscul

scul n. jurubiță de fire toarse: sculuri de mătase. [Gr. mod.]. substantiv neutruscul

SCUL, sculuri, s. n. Legătură de fire continue de lână, de bumbac, de mătase etc., înfășurate în formă de colac, în vederea unor operații de finisare sau pentru livrare. [PI. și: scule] – Din ngr. skullí. substantiv neutruscul

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiscul

scul  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scul sculul
plural sculuri sculurile
genitiv-dativ singular scul sculului
plural sculuri sculurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z