scul definitie

scul (-luri), s. n. – Legătură de fire în formă de colac. Ngr. σϰουλί „furcă”, σϰουλίδι „scul” (Cihac, II, 697; Roesler 575; Gáldi 249). substantiv neutruscul

scul s. n., pl. scúluri substantiv neutruscul

scul n., pl. urĭ (ngr. skuli, caĭer, furcă). Sud. Legătură de 30-40 de jurubite la rîșchitor. — În nord. caleap. În Maram. scul = jurubiță. substantiv neutruscul

scul n. jurubiță de fire toarse: sculuri de mătase. [Gr. mod.]. substantiv neutruscul

SCUL, sculuri, s. n. Legătură de fire continue de lână, de bumbac, de mătase etc., înfășurate în formă de colac, în vederea unor operații de finisare sau pentru livrare. [PI. și: scule] – Din ngr. skullí. substantiv neutruscul