scufie definitie

scúfă (Munt.) f., pl. e și scufíe (Mold.) f. (ngr. skúfia și skúfos, d. it. scuffia. V. coĭf). Bonetă p. copil, bolnavi, bătrîni și femei. substantiv femininscufă

SCUFÍE, scufii, s. f. 1. Căciuliță de formă specială, care se leagă sub bărbie, purtată mai ales de sugari; bonețică. 2. Bonetă de pânză, de stofă etc., care se poartă mai ales noaptea, în timpul somnului; tichie, căciulită. 3. Căciulită rotundă, de culoare neagră, pe care o poartă călugărițele. – Din ngr. skúfia, it. scuffia. substantiv femininscufie

scufíe s. f., art. scufía, g.-d. art. scufíei; pl. scufíi, art. scufíile substantiv femininscufie

scufie f. scufă de copii. [Gr. mod. (din it. SCUFFIA)]. substantiv femininscufie

SCUFÍE, scufii, s. f. 1. Căciuliță de formă specială, care se leagă sub bărbie, purtată mai ales de sugari; bonețică. 2. Bonetă de pânză, de stofă etc., care se poartă mai ales noaptea, în timpul somnului; tichie, căciuliță. 3. Căciuliță rotundă, de culoare neagră, pe care o poartă călugărițele. – Din ngr. skúfia, it. scuffia. substantiv femininscufie