SCUD, scuzi, s. m. Veche monedă de argint sau de aur care a circulat în unele țări din Europa apuseană, valoarea ei variind după țări și epoci. – Din it. scudo. substantiv masculinscud
SCUD s.m. (Ist.) Monedă veche de argint sau de aur, care avea circulație în apusul Europei. [Pl. -uzi. / < it. scudo]. substantiv masculinscud
SCUD s. m. veche monedă italiană de argint sau de aur, în apusul Europei. (< it. scudo) substantiv masculinscud
scud (-uzi), s. m. – Monedă prețioasă veche. It. scudo. substantiv masculinscud
scud s. m., pl. scuzi substantiv masculinscud
* scud m. (it scudo, fr. écu, scut, scud), d. lat. scutum, scut. Cp. cu șiling). O veche monetă de argint orĭ de aur de diversă valoare în diverse timpurĭ și țărĭ, ĭar în Italia și Francia în sec. 19 pĭesa de 3, apoĭ și de 5 fr. de argint (Scudu de argint valora tn Austria 2 florinĭ convenționalĭ, Iorga, Negoț. 225). V. pistolă și gripsor. substantiv masculinscud
scud m. veche monedă de argint în valoare de 5 lei: o sută de mii scuzi BĂLC. substantiv masculinscud
SCUD, scuzi, s. m. Veche monedă de argint sau de aur care a circulat în unele țări din Europa Apuseană, valoarea ei variind după țări și epoci. – Din it. scudo. substantiv masculinscud
scud substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | scud | scudul |
plural | scuzi | scuzii | |
genitiv-dativ | singular | scud | scudului |
plural | scuzi | scuzilor |