scrutin definitie

SCRUTÍN s.n. Votare, alegere făcută cu bile sau cu buletine care se introduc într-o urnă; constatarea rezultatului unei astfel de alegeri. ◊ A despuia scrutinul = a deschide urna și a număra voturile. ♦ Totalitatea voturilor exprimate, depuse în urnă. [< fr. scrutin, cf. lat. scrutinium]. substantiv neutru scrutin

SCRUTÍN s. n. 1. mod de alegere pentru organele de stat prin buletine care se introduc într-o urnă. ◊ ansamblul operațiilor. 2. mod de adoptare, prin vot, a hotărârilor la conferințele internaționale sau la sesiunile organizațiilor internaționale. (< fr. scrutin) substantiv neutru scrutin

scrutín s. n., pl. scrutíne substantiv neutru scrutin

* scrutín n., pl. e și urĭ (fr. scrutin din lat. scrutinium, scormolire). Vot emis pin bile sau bilete puse în urnă și numărate pe urmă. Totalitatea voturilor din urnă: a închide, a deschide scrutinu. A despoĭa scrutinu (fr. dépouiller le scrutin), a desface plicurile care cuprind votu. substantiv neutru scrutin

scrutin n. 1. votare sau alegere prin mijlocul bilelor depuse într´o urnă: scrutin secret; 2. totalul voturilor emise: a despuia scrutinul. substantiv neutru scrutin

SCRUTÍN, scrutine, s. n. Mod de alegere a deputaților, a senatorilor etc., potrivit căruia se votează fie câte o singură persoană, fie mai multe deodată dintre candidații menționați în buletinul de vot. ♦ Mod de organizare a alegerilor. – Din fr. scrutin. substantiv neutru scrutin

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului scrutin

scrutin   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scrutin scrutinul
plural scrutine scrutinele
genitiv-dativ singular scrutin scrutinului
plural scrutine scrutinelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z