scruta definitie

SCRUTÁ, scrutéz, vb. I. Tranz. A privi cercetător, atent; a căuta să pătrundă cu privirea; a examina în amănunt. ♦ Fig. A pătrunde cu mintea, a analiza, a cerceta atent. – Din fr. scruter, lat. scrutari. verb tranzitivscruta

SCRUTÁ vb. I. tr. A cerceta, a privi atent, iscoditor; a examina. ♦ (Fig.) A cerceta, a analiza minuțios, amănunțit. [< fr. scruter, it. scrutare < lat. scrutaro]. verb tranzitivscruta

SCRUTÁ vb. tr. a cerceta, a privi atent, iscoditor; a examina. ◊ (fig.) a cerceta, a analiza minuțios, atent. (< fr. scruter, lat. scrutari) verb tranzitivscruta

scrutá (a ~) vb., ind. prez. 3 scruteáză verb tranzitivscruta

scrutà v. a cerceta cu deamăruntul, a căuta să cunoască bine. verb tranzitivscrutà

SCRUTÁ, scrutez, vb. I. Tranz. A privi cercetător, atent; a căuta să pătrundă cu privirea; a examina în amănunt. ♦ Fig. A pătrunde cu mintea, a analiza, a cerceta atent. – Din fr. scruter, lat. scrutari. verb tranzitivscruta

* scrutéz v. tr. (lat. scrutári, a scormoli, a explora). Sondez, examinez adînc, caut să pătrund: a scruta conștiințele. verb tranzitivscrutez