Alege sensul dorit: scruntar -substantiv neutru scruntar -temporar

scruntar definitie

SCRUNTÁR, scruntare, s. n. (Înv. și reg.) Loc nisipos, pietros, la marginea mării sau a unui râu. substantiv neutruscruntar

scruntár n., pl. e (cp. cu scrunțar, grind, crint, scrîntesc, prund, cu got. gruntu-, germ. grund, teren, fond, grunt, și cu litv. krântas, mal rîpos). Vechĭ. Loc nisipos, banc de nisip. Azĭ. Mold. ș. a. Insulă, ostrov, grind, prund: gîrle printre scruntare (Sadov. VR. 1922, 11, 164), năboirea apelor care cuprinseră tot scruntaru (Sov. 194), jălindu-șĭ bărbatu, rămas în scruntaru moriĭ (199). — Vechĭ și scruntărire. V. banc. substantiv neutruscruntar

scrunțár n., pl. e (rudă cu scruntar și zgrunțurĭ). Teren zgrunțuros (plin de gloduri saŭ bolovanĭ). temporarscrunțar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiscruntar

scruntar  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scruntar scruntarul
plural scruntaruri scruntarele
genitiv-dativ singular scruntar scruntarului
plural scruntaruri scruntarurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z