scrumbie definitie

SCRUMBÍE, scrumbii, s. f. 1. (Adesea cu determinarea „de Dunăre”) Specie de pește teleostean, lung de 30-40 cm, cu corpul alungit și turtit lateral, acoperit cu solzi mari, albi-argintii, care primăvara intră din mare în Dunăre, unde își depune icrele (Alosa pontica). 2. (Adesea cu determinarea „albastră”) Specie de pește teleostean de mare, lung de 20-30 cm, cu corpul aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți, albaștri-verzui pe spate (Scomber scombrus). – Din ngr. skumbrí. substantiv femininscrumbie

SCRUMBÍE s.f. (Iht.) În general, pește marin migrator din fam. clupeizi, genul Alosa, înrudit cu heringul și cu sardina. Scrumbia-de-Dunăre (Alosa pontica), de 35-45 cm lungime și o greutate de până la 1 kg, scrumbia-de-mare (Alosa maeotica), de până la 35 cm lungime și rizeafca (Alosa caspica) populează Marea Neagră și Caspica, urcând și pe Dunăre; scrumbia mediteraneană (Alosa finta) de până la 45 cm și peștele-de-mai (Alosa vulgaris) de până la 60 cm sunt prezente în mările care scaldă coastele europene, de unde migrează în râurile aferente. substantiv femininscrumbie

scrumbie, scrumbii s. f. (peior.) om nespălat, murdar, rău mirositor. substantiv femininscrumbie

scrumbíe (-íi), s. f. – 1. Un anumit pește marin (Scomber scombrus). – 2. O specie de hering (Alosa pontica). – 3. (Arg., înv.) Gagică, muiere. – 4. (Arg.) Briceag. – Var. scumbrie, scrîmbie. Mr. scumbrie. Mgr. σϰουμπρί, din gr. σϰόυμπρος (Cihac, II, 698; Gáldi 249), cf. alb. scumbri, bg. skomrija, tc. uskumru. – Der. scrumbioară, s. f. (varietate de scrumbie, Clupea cultrivensis); scrumbiță, s. f. (varietate de scrumbie, Alosa Nordmanni). substantiv femininscrumbie

scrumbíe s. f., art. scrumbía, g.-d. art. scrumbíei; pl. scrumbíi, art. scrumbíile substantiv femininscrumbie

scrumbie f. (ngr. skumbri, skombri [scris -mpri], d. vgr. skómbros, țîr; lat. scomber). Un pește care trăiește în cîrduri în marea Neagră și intră și'n Dunăre (ciupea póntica). E alb, lung de vre-o 20 de cm și se mănîncă maĭ ales fript. — Și scrîmbie și (maĭ rar) scumbríe. V. și țîr. substantiv femininscrumbie

scrumbie f. 1. (de mare) peștișor de mare, se usucă primăvara și se aduce în comerț sub numele de țâr (Scomber scombrus); 2. (de Dunăre), pește ce trăiește în cârduri în Marea-Neagră, se vinde proaspăt, sărat sau afumat (Clupea pontica). [Și scumbrie = gr. mod. SKOMBRI]. substantiv femininscrumbie

SCRUMBÍE, scrumbii, s. f. 1. (Adesea cu determinarea „de Dunăre”) Specie de pește teleostean, lung de 30-40 cm, cu corpul alungit și turtit lateral, acoperit cu solzi mari, albi-argintii, care primăvara intră din mare în Dunăre, unde își depune icrele (Alosa pontica). 2. (Adesea cu determinarea „albastră”) Specie de pește teleostean de mare, lung de 20-30 cm, cu corpul aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți, albaștri-verzui pe spate (Scomber scombrus). – Din ngr. skumbrí. substantiv femininscrumbie

SCRUMBIE ALBASTRĂ s.f. (Iht.) Pește din fam. scombridae, denumit astfel datorită colorației sale, mai cunoscut însă ca macrou (Scomber scomber). – V. macrou. substantiv femininscrumbiealbastră

scrumbíe-albástră (pește) s. f., g.-d. art. scrumbíei-albástre; pl. scrumbíi-albástre substantiv femininscrumbie-albastră

scrumbíe-de-Dúnăre (pește) s. f., g.-d. art. scrumbíei-de-Dúnăre; pl. scrumbíi-de-Dúnăre substantiv femininscrumbie-de-dunăre