scrisoare definitie

a se lipi (de cineva) ca marca de scrisoare expr. a se ține după cineva cu insistență fără a se mai putea scăpa ușor de el; a nu lăsa în pace (pe cineva). substantiv femininaselipi

SCRISOÁRE, scrisori, s. f. 1. Comunicare scrisă trimisă cuiva prin poștă sau prin intermediul unei persoane; epistolă, răvaș. ◊ Scrisoare de credit = document prin care un bancher sau o bancă cere altui bancher sau altei bănci să pună la dispoziția purtătorului o sumă de bani. ♦ (La pl.) Culegere de corespondență având valoare literară sau istorică. ♦ (La pl.) Operă literară în proză scrisă sub formă de corespondență. 2. (Înv.) Faptul de a scrie; ceea ce este scris. 3. (Pop.) Scris¹ (2). 4. (Înv.) Hârtie scrisă, document, act. ◊ Scrisoare de acreditare = document prin care se atestă calitatea unui diplomat de a reprezenta un anumit stat în relațiile cu un alt stat. Scrisoare de trăsură = act care conține condițiile intervenite între cel care expediază o marfă și cel care o transportă (serviciul de coletărie, poștă etc.); fraht. 5. (Înv.) Scriere (3). – Scris + suf. -oare. substantiv femininscrisoare

scrisoáre s. f., g.-d. art. scrisórii; pl. scrisóri substantiv femininscrisoare

scrisoare f. 1. caracter scris, lucru scris; 2. ceeace se comunică în scris: am primit o scrisoare. substantiv femininscrisoare

scrisoáre f., pl. orĭ (d. scris). Scriitură, scris, felu de a scrie (în privința formei literelor): ĭ-am recunoscut scrisoarea. Hîrtie pin care se trimete o veste: o scrisoare în-trún plic, a pune o scrisoare la cutie, a o da la poștă. Vechĭ. Descriere. V. cartă. substantiv femininscrisoare

SCRISOÁRE, scrisori, s. f. 1. Comunicare scrisă trimisă cuiva prin poștă sau prin intermediul unei persoane; epistolă, răvaș. ◊ Scrisoare de credit = document prin care un bancher sau o bancă cere altui bancher sau altei bănci să pună la dispoziția purtătorului o sumă de bani. ♦ (La pl.) Culegere de corespondență având valoare literară sau istorică. ♦ (La pl.) Operă literară în proză scrisă sub formă de corespondență. 2. (înv.) Faptul de a scrie; ceea ce este scris. 3. (Pop.) Scris¹ (2). 4. (înv.) Hârtie scrisă, document, act. ◊ Scrisoare de acreditare = document prin care se atestă împuternicirea unei persoane într-o calitate diplomatică. Scrisoare de trăsură = act care conține condițiile intervenite între cel care expediază o marfa și cel care o transportă (serviciul de coletărie, poștă etc.); fraht. 5. (înv.) Scriere (3). – Scris + suf. -oare. substantiv femininscrisoare