scrin definitie

SCRIN, scrinuri, s. n. 1. Dulăpior cu mai multe sertare suprapuse, în care se ține mai ales lenjerie; comodă. 2. (Rar) Cutie, lădiță (căptușită cu mătase sau cu catifea) în care se păstrează bijuterii. – Din rus. skrin, lat. scrinium. substantiv neutruscrin

scrin (-nuri), s. m. Comodă, mobilă cu rafturi. – Mr. scriná. Sl. skrina, skrinija, prin intermediul bg., rus. skrin (Miklosich, Fremdw., 126; Tiktin; Densusianu, Rom., XXXIII, 285), cf. alb. skrinë (Meyer 385), mag. szekrény; este dubletul lui sicriu (var. înv. secriu, sàcriu), s. n. (înv., cutie, ladă; coșciug), din mag. (Cihac, II, 575; Gáldi, Dict., 97). Der. directă din lat. scrinium (Diez, Gramm., I, 281; Cihac, I, 281; Koerting 8525) mu este posibilă. – Der. scrinier(iu), s. m. (înv., arhivar). substantiv neutruscrin

scrin s. n., pl. scrínuri substantiv neutruscrin

scrin n. comodă. substantiv neutruscrin

scrin n., pl. urĭ (lat. *scrinum, îld. scrinium, cutie, lădiță; it. scrigno, pv. escrin, escrinh, esclin, fr. écrin, sp. escrifio. D. lat. vine germ. schrein; ung. szekrény [V. secriŭ]; d. rom. vine bg. skrin, srb. skrinja). Un fel de dulap înalt de vre-un metru și ceva compus din 3-4 sertare mari în care se țin maĭ ales rufe. — Fals comódă. substantiv neutruscrin

SCRIN, scrinuri, s. n. 1. Dulăpior cu mai multe sertare suprapuse, în care se ține mai ales lenjerie; comodă. 2. (Rar) Cutie, lădiță (căptușită cu mătase sau cu catifea) în care se păstrează bijuterii. – Din rus. skrin, lat. scrinium. substantiv neutruscrin