SCRIITÓR, -OÁRE, scriitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Autor de opere literare. 2. S. m. Funcționar de cancelarie care copia sau redacta acte, scrisori oficiale etc. ♦ Persoană în slujba domnului sau a unui înalt demnitar de stat, care îndeplinea funcția de secretar; diac, logofăt. 3. S. n. (Înv.) Masă de scris; birou. [Pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -tor. substantiv masculin și femininscriitor
scriitór2 (obiect) (înv.) (scri-i-) s. n., pl. scriitoáre substantiv masculin și femininscriitor
scriítor, -oáre s. (dim. ◊ scriător, ◊ scrietor, de unde scriitor, d. a scrie cu suf. -ător). Copist, cel care scrie acte pin cancelariĭ. Redactor saŭ reporter: scriitor la un ziar politic. Autor de opere literare saŭ științifice: mariĭ scriitorĭ aĭ uneĭ țărĭ. substantiv masculin și femininscriitor
scriitor m. 1. cel ce scrie, copist; 2. cel ce scrie opere, autor. ║ n. masă de scris, biurou. substantiv masculin și femininscriitor
SCRIITÓR, -OÁRE, scriitori, -oare, s. m., s. n. 1. S. m. și f. Autor de opere literare. 2. S. m. Funcționar de cancelarie care copia sau redacta acte, scrisori oficiale etc. ♦ Persoană in slujba domnului sau a unui înalt demnitar de stat, care îndeplinea funcția de secretar; diac, logofăt. 3. S. n. (înv.) Masă de scris; birou. [Pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -tor. substantiv masculin și femininscriitor
scriitoáre (scri-i-) s. f., g.-d. art. scriitoárei; pl. scriitoáre substantiv masculin și femininscriitoare
scriitor substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | scriitor | scriitorul | scriitoare | scriitoarea |
plural | scriitori | scriitorii | scriitoare | scriitoarele | |
genitiv-dativ | singular | scriitor | scriitorului | scriitoare | scriitoarei |
plural | scriitori | scriitorilor | scriitoare | scriitoarelor |