SCRÉMET, scremete, s. n. Faptul de a se screme; opintire, încordare a organismului (în special pentru evacuarea excrementelor). [Var.: screámăt s. n.] – Screme + suf. -et. substantiv neutru scremet
scrémet n., pl. e. (d. a se screme, ca gemăt, d. a geme). Triv. Acțiunea de a se screme. Icnirea celuĭ ce se screme. substantiv neutru scremet
SCRÉMET s. n. v. screamăt. substantiv neutru scremet
scremet substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | scremet | scremetul |
plural | scremete | scremetele | |
genitiv-dativ | singular | scremet | scremetului |
plural | scremete | scremetelor |