sconta definitie

SCONTÁ vb. I. tr. 1. A cumpăra sau a vinde polițe înainte de scadență; a efectua un scont. 2. (Fig.) A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte. [< it. scontare]. verb tranzitivsconta

SCONTÁ vb. tr. 1. a cumpăra, a vinde polițe înainte de scadență; a efectua un scont. 2. (fig.) a conta pe cineva, a-și face planuri dinainte. (< it. scontare) verb tranzitivsconta

scontá (a ~) vb., ind. prez. 3 sconteáză verb tranzitivsconta

scontà v. a plăti înainte de scadență cu ajutorul scontului. verb tranzitivscontà

SCONTÁ, scontez, vb. I. Tranz. 1. A cumpăra sau a vinde efecte de comerț înainte de scadență; a efectua un scont. 2. Fig. A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte în legătură cu un anumit fapt așteptat, a se baza pe ceva. – Din it. scontare. verb tranzitivsconta

* scontéz v. tr. (fr. escompter, d. it. scontare. V. contez). Plătesc în ainte de scadență în schimbul scontuluĭ: un cămătar ca scontează lefile funcționarilor (se zice și funcționaru șĭ-a scontat leafa, ceĭa ce nu e bine zis). Fig. Cheltuĭesc din ainte: a sconta o moștenire. Mă bucur din ainte: a sconta viitoru. Consum prematur: a-țĭ sconta tinereța. verb tranzitivscontez