scofâlci definitie

SCOFÂLCÍ, scofâlcesc, vb. IV. Refl. 1. A slăbi foarte mult, a avea obrajii descărnați, a ajunge să i se vadă oasele; p. ext. a îmbătrâni sau a părea bătrân. ◊ Tranz. Boala l-a scofâlcit. 2. Fig. (Despre obiecte) A se strâmba, a se deforma, a se încovoia, a se turti; a se coșcovi, a se scoroji. – Et. nec. verb tranzitiv scofâlci

!scofâlcí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scofâlcéște, imperf. 3 sg. se scofâlceá; conj. prez. 3 să se scofâlceáscă verb tranzitiv scofâlci

SCOFÂLCÍ, scofâlcesc, vb. IV. Refl. 1. A slăbi foarte mult, a avea obrajii descărnați, ridați, a ajunge să i se vadă oasele; p. ext. a îmbătrâni sau a părea bătrân. ◊ Tranz. Boala l-a scofălcit. 2. Fig. (Despre obiecte) A se strâmba, a se deforma, a se încovoia, a se turti; a se coșcovi, a se scoroji. – Et. nec. verb tranzitiv scofâlci

scofîlcésc și (nord) covîlcésc (mă) v. refl. (cp. cu rus. kovylĕatĭ, a șchĭopăta, dial. „a încovoĭa”). Iron. Slăbesc foarte mult, mi se trag obrajiĭ (de boală, de mizerie). verb tranzitiv scofîlcesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului scofâlci

scofâlci   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) scofâlci scofâlcire scofâlcit scofâlcind singular plural
scofâlcind scofâlciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) scofâlcesc (să) scofâlcesc scofâlceam scofâlcii scofâlcisem
a II-a (tu) scofâlcești (să) scofâlcești scofâlceai scofâlciși scofâlciseși
a III-a (el, ea) scofâlcește (să) scofâlceai scofâlcea scofâlci scofâlcise
plural I (noi) scofâlcim (să) scofâlcim scofâlceam scofâlcirăm scofâlciserăm
a II-a (voi) scofâlciți (să) scofâlciți scofâlceați scofâlcirăți scofâlciserăți
a III-a (ei, ele) scofâlcesc (să) scofâlcească scofâlceau scofâlci scofâlciseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z