scobitură definitie

SCOBITÚRĂ, scobituri, s. f. 1. Loc scobit într-o suprafață, gaură, cavitate, adâncitură; săpătură. ♦ Văgăună. ♦ Parte scobită a unui obiect; 2. Lucrare în formă de șanț executată într-un zăcământ minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul. – Scobi + suf. -tură. substantiv feminin scobitură

scobitúră s. f., g.-d. art. scobitúrii; pl. scobitúri substantiv feminin scobitură

scobitúră f., pl. ĭ. Loc scobit (săpătură, excavațiune, gravură). Firidă: în scobitura ziduluĭ. substantiv feminin scobitură

scobitură f. efectul scobirii: 1. excavațiune; 2. lucrare în relief; 3. loc scobit: într’o scobitură în părete ardea o candelă OD. substantiv feminin scobitură

SCOBITÚRĂ, scobituri, s. f. 1. Loc scobit într-o suprafață, gaură, cavitate, adâncitură; săpătură. ♦ Văgăună. ♦ Parte scobită a unui obiect. 2. Lucrare în formă de șanț executată într-un zăcământ minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul. – Scobi + suf. -tură. substantiv feminin scobitură

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului scobitură

scobitură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scobitu scobitura
plural scobituri scobiturile
genitiv-dativ singular scobituri scobiturii
plural scobituri scobiturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z