scobit definitie

scobi, scobesc v. r. 1. a se căuta, a se scotoci în buzunare / în portofel etc. 2. a-și vârî degetele în nas, între dinți etc. pentru a se curăța 3. (d. femei) a face un avort (în special prin chiuretaj) verb tranzitivscobi

scobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scobésc, imperf. 3 sg. scobeá; conj. prez. 3 să scobeáscă verb tranzitivscobi

scobì v. 1. a găuri cu scoaba: a scobi în lemn sau piatră; 2. a găuri în genere; 3. a-și curăța dinții; 4. a tăia în formă de arc: a scobi linguri. [V. scoabă]. verb tranzitivscobì

SCOBÍ, scobesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A face o gaură, o adâncitură în ceva (tăind, desprinzând, scoțând materialul din interior cu o unealtă ); a găuri, a săpa; a scormoni, a scociorî. ♦ Spec. A grava, a cizela. ♦ Spec. A ciopli, a sculpta. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se căuta, a se scotoci în buzunare, în portofel etc. 3. Tranz. și refl. A(-și) vârî degetele în nas, între dinți etc. pentru a (se) curăța. – Din scoabă. verb tranzitivscobi

scobésc v. tr. (vsl. *skobiti saŭ *skobliti, ceh. skobliti, rus. skoblitĭ, a cĭoplĭ, a răzuĭ, rudă cu germ. schaben, lat. scabere, vgr. skapto. V. și scoabă). Adîncesc săpînd cu ceva ascuțit în lemn, peatră saŭ alt-ceva: a scobi o bucată de lemn ca să facĭ o lingură. A-țĭ scobi dințiĭ, a te scobi în dințĭ, a-țĭ curăța dințiĭ cu scobitoarea. verb tranzitivscobesc