scoacere definitie

credit rapid online ifn

2) scoc, scopt, a scoace v. tr. (șat. ex-coquo, ex-coquere). Coc prea mult (vorbind de prăjiturĭ), ferb și scad prea mult (vorbind de lapte cu orez ș.a.). V. răscoc. verb tranzitivscoc

SCOÁCE, scoc, vb. III. (Reg.) 1. Tranz. A încălzi la foc laptele acru, pentru a-l închega si a-l transforma în brânză. 2. Refl. A fermenta, a dospi. – Lat. excoquere. verb tranzitivscoace

credit rapid online ifn

scoáce (-óc, -opt), vb. – (Mold.) A arde, a se răscoace, a se opări, a se pîrjoli. Lat. excoquĕre (Tiktin; Candrea; cf. REW 2985), cf. prov., v. port. escozer, sp. escocer și coace. verb tranzitivscoace

scoace v. Mold. a înfierbânta pe lângă foc smântâna spre a alege untul. [Lat. EX COQUERE]. verb tranzitivscoace

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiscoacere

scoacere   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scoacere scoacerea
plural scoaceri scoacerile
genitiv-dativ singular scoaceri scoacerii
plural scoaceri scoacerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z