SCLEROMÉTRU, sclerometre, s. n. Instrument pentru determinarea durității unui corp metalic, prin măsurarea rezistenței lui la zgâriere. – Din fr. scléromètre. substantiv neutrusclerometru
SCLEROMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea durității mineralelor și a corpurilor metalice. [< fr. scléromètre, cf. gr. skleros – dur, metron – măsură]. substantiv neutrusclerometru
SCLEROMÉTRU s. n. aparat folosit în sclerometrie. (< fr. scléromètre) substantiv neutrusclerometru
sclerométru (-me-tru) s. n., art. sclerométrul; pl. sclerométre substantiv neutrusclerometru
SCLEROMÉTRU, sclerometre, s. n. Instrument pentru determinarea durității unui corp metalic, prin măsurarea rezistenței lui la zgâriere. – Din fr. scléromètre. substantiv neutrusclerometru
sclerometru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sclerometru | sclerometrul |
plural | sclerometre | sclerometrele | |
genitiv-dativ | singular | sclerometru | sclerometrului |
plural | sclerometre | sclerometrelor |