schit (schituri), s. n. – Mănăstire mică izolată. Ngr. σϰήτη ‹ mgr. ἀσϰητής „ascet” (Murnu 50), prin intermediul sl. skitŭ (Tiktin; Conev 108). – Der. schitean, s. m. (călugăr care aparține unui schit). substantiv neutruschit
schit n., pl. urĭ (vsl. rus. skitŭ, deșert, pustie, d. ngr. askitis, ascet). Mînăstire mică și singuratică. substantiv neutruschit
schit n. mânăstire mică și izolată. [Slav. SKITŬ, pustietate, locuință de pustnic]. substantiv neutruschit
SCHIT, schituri, s. n. Mănăstire mică sau așezare călugărească situată într-un loc retras; călugării dintr-o astfel de mănăstire. – Din sl. skitŭ. substantiv neutruschit
schit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | schit | schitul |
plural | schituri | schiturile | |
genitiv-dativ | singular | schit | schitului |
plural | schituri | schiturilor |