schingiuit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeschingiuit
- Vezi aici mai multe rimeschingiuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusc
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusch
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuit
SCHINGIUÍT1 s. n. Faptul de a schingiui. – V. schingiui. adjectivschingiuit
SCHINGIUÍT2, -Ă, schingiuiți, -te, adj. 1. (Despre ființe) Care a fost supus la (mari) suferințe fizice; chinuit, torturat. 2. Fig. (Despre cuvinte, limbă, vorbire etc.) Pronunțat, scris sau reprodus incorect; deformat, schimonosit. – V. schingiui. adjectivschingiuit
*schingiuít s. n. adjectivschingiuit
SCHINGIUÍT1 s. n. Faptul de a schingiui. – V. schingiui. adjectivschingiuit
SCHINGIUÍT2, -Ă, schingiuiți, -te, adj. 1. (Despre ființe) Care a fost supus la (mari) suferințe fizice; chinuit, torturat. 2. Fig. (Despre cuvinte, limbă, vorbire etc.) Pronunțat, scris sau reprodus incorect; deformat, stâlcit. – V. schingiui. adjectivschingiuit
SCHINGIUÍ, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ A deforma, a stâlci, a poci. A schingiui limba. – Schingi + suf. -ui. verb tranzitivschingiui
schingiuì v. Mold. a tortura: au tăbărît cu toții pe dânsul și l´au schingiuit după placul lor CR. verb tranzitivschingiuì
schingiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiésc, imperf. 3 sg. schingiuiá; conj. prez. 3 să schingiuiáscă verb tranzitivschingiui
SCHINGIUÍ, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ Fig. A deforma, a stâlci, a poci cuvintele, limba etc. – Schingi + suf. -ui. verb tranzitivschingiui
schingĭuĭésc v. tr. (d. schingĭ, ca și ngr. skendzevo [scris skentz-], id.). Chinuĭesc, căznesc, torturez. – Și -guĭesc (Munt.). Rar și șch-. verb tranzitivschingĭuĭesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluischingiuit
| schingiuit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | schingiuit | schingiuitul | schingiuită | schingiuita |
| plural | schingiuiți | schingiuiții | schingiuite | schingiuitele | |
| genitiv-dativ | singular | schingiuit | schingiuitului | schingiuite | schingiuitei |
| plural | schingiuiți | schingiuiților | schingiuite | schingiuitelor | |