șchingĭuĭésc, V. schingĭuĭesc. temporarșchingĭuĭesc
schingĭuĭésc v. tr. (d. schingĭ, ca și ngr. skendzevo [scris skentz-], id.). Chinuĭesc, căznesc, torturez. – Și -guĭesc (Munt.). Rar și șch-. temporarschingĭuĭesc
SCHINGIUÍ, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ A deforma, a stâlci, a poci. A schingiui limba. – Schingi + suf. -ui. verb tranzitivschingiui
schingiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiésc, imperf. 3 sg. schingiuiá; conj. prez. 3 să schingiuiáscă verb tranzitivschingiui
schingiuì v. Mold. a tortura: au tăbărît cu toții pe dânsul și l´au schingiuit după placul lor CR. verb tranzitivschingiuì
SCHINGIUÍ, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ Fig. A deforma, a stâlci, a poci cuvintele, limba etc. – Schingi + suf. -ui. verb tranzitivschingiui
schingĭuĭésc v. tr. (d. schingĭ, ca și ngr. skendzevo [scris skentz-], id.). Chinuĭesc, căznesc, torturez. – Și -guĭesc (Munt.). Rar și șch-. verb tranzitivschingĭuĭesc
schingiui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)schingiui | schingiuire | schingiuit | schingiuind | singular | plural | ||
schingiuind | schingiuiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | schingiuiesc | (să)schingiuiesc | schingiuiam | schingiuii | schingiuisem | |
a II-a (tu) | schingiuiești | (să)schingiuiești | schingiuiai | schingiuiși | schingiuiseși | ||
a III-a (el, ea) | schingiuiește | (să)schingiuiai | schingiuia | schingiui | schingiuise | ||
plural | I (noi) | schingiuim | (să)schingiuim | schingiuiam | schingiuirăm | schingiuiserăm | |
a II-a (voi) | schingiuiți | (să)schingiuiți | schingiuiați | schingiuirăți | schingiuiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | schingiuiesc | (să)schingiuiască | schingiuiau | schingiuiră | schingiuiseră |