SCHILODÍ, schilodesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva să devină sau a deveni schilod, infirm; a (se) mutila, a (se) schilăvi. – Din schilod. verb tranzitivschilodi
schilodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schilodésc, imperf. 3 sg. schilodeá; conj. prez. 3 să schilodeáscă verb tranzitivschilodi
schilodì v. a face schilod. verb tranzitivschilodì
SCHILODÍ, schilodesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva să devină sau a deveni schilod, infirm; a (se) mutila, a (se) schilăvi. – Din schilod. verb tranzitivschilodi
schilodésc v. tr. (d. schilod). Fac schilod: un accident care l-a schilodit. Fig. Pocesc, diformez: a schilodi arta. – Și -gesc (est). verb tranzitivschilodesc
schilodi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)schilodi | schilodire | schilodit | schilodind | singular | plural | ||
schilodind | schilodiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | schilodesc | (să)schilodesc | schilodeam | schilodii | schilodisem | |
a II-a (tu) | schilodești | (să)schilodești | schilodeai | schilodiși | schilodiseși | ||
a III-a (el, ea) | schilodește | (să)schilodeai | schilodea | schilodi | schilodise | ||
plural | I (noi) | schilodim | (să)schilodim | schilodeam | schilodirăm | schilodiserăm | |
a II-a (voi) | schilodiți | (să)schilodiți | schilodeați | schilodirăți | schilodiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | schilodesc | (să)schilodească | schilodeau | schilodiră | schilodiseră |