reduceri si promotii 2018
Definitie schelet - ce inseamna schelet - Dex Online

schelet definitie

SCHELÉT, schelete, s. n. 1. Totalitatea oaselor care susțin corpul unui vertebrat; sistemul osos așezat în poziția sa naturală. 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezistență al unei construcții sau al unui ansamblu tehnic. 3. Fig. Planul unei opere literare sau științifice; schemă. – Din fr. squelette. substantiv neutru schelet

SCHELÉT s.n. 1. Partea osoasă a corpului unui om sau al unui animal; (spec.) totalitatea oaselor unui om sau ale unui animal vertebrat; osatură. 2. Totalitatea pieselor de rezistență care formează o construcție sau un sistem tehnic. 3. (Fig.) Plan, schemă sumară a unei opere literare, științifice etc. [< fr. squelette, cf. lat. sceletus, gr. skeletos]. substantiv neutru schelet

schelét (-te), s. n. – Sistemul osos. Fr. squelette.Der. scheletic, adj., din fr. squelettique. substantiv neutru schelet

schelét s. n., pl. scheléte substantiv neutru schelet

SCHELÉT s. n. 1. partea osoasă sau calcaroasă a corpului la vertebrate; totalitatea oaselor unui vertebrat. 2. ansamblu de elemente care formează structura de rezistență a unei construcții sau a unui sistem tehnic; osatură. 3. (fig.) plan, schemă sumară a unei opere literare, științifice etc. 4. fracțiune granulometrică a solului, din elemente minerale mai mari de 2 mm. 5. caracter tipografic (lung și subțire) format din conturul literelor. 6. (lingv.) totalitatea sunetelor (fonemenelor) din care e format un cuvânt. (< fr. squelette) substantiv neutru schelet

* schelét n., pl. e (fr. squelette, d. vgr. skeletós, uscat, de unde vine și lat. scéletus, schelet: it. schéletro). Totalitatea oaselor unuĭ om saŭ unuĭ animal așezate în ordinea lor naturală: moartea e reprezentată de multe orĭ supt forma unuĭ schelet omenesc. Fig. Persoană foarte slabă: acest om e un adevărat schelet. Schiță, plan redus, trăsăturĭ generale: scheletu uneĭ tragediĭ. Laturile și coastele saŭ alte rămășite dintr’un lucru: scheletu uneĭ corăbiĭ. V. osăminte, osatură, cherestea. substantiv neutru schelet

schelet n. 1. totalitatea oaselor înșirate la om și la animalele vertebrate, în situațiunea lor naturală; 2. fig. om foarte slab, numai piele și oase; (poetic) pe undele încete ’și mișcă corăbii scheletele de lemn EM.; 3. primele liniamente sau idei: scheletul unei opere. substantiv neutru schelet

SCHELÉT, schelete, s. n. 1. Totalitatea oaselor care susțin corpul unui vertebrat; sistemul osos așezat în poziția sa naturală. 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezistență al unei construcții sau âl unui ansamblu tehnic. 3. Fig. Planul unei opere literare sau științifice; schemă. – Din fr. squelette. substantiv neutru schelet

schelet ambulant expr (peior.) om sfrijit / pipernicit / firav. substantiv neutru scheletambulant

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului schelet

schelet   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular schelet scheletul
plural schelete scheletele
genitiv-dativ singular schelet scheletului
plural schelete scheletelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z