SCHEÁMĂT, scheamete, s. n. (Reg.) Sunet caracteristic prin care câinele anunță apropierea vânatului sau o stare fizică neplăcută. – Contaminare între scheau și geamăt. substantiv neutruscheamăt
SCHEÁMĂT, scheamete, s. n. (Reg.) Sunet caracteristic prin care câinele anunță apropierea vânatului sau o stare fizică neplăcută. – Contaminare între scheau și geamăt. substantiv neutruscheamăt
ȘCHEÁMĂT, șcheamăte, s. n. Strigăt scos de un animal urmărit. ♦ Strigăt, zgomot; voce, glas. substantiv neutrușcheamăt
scheamăt | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | scheamăt | scheamătul |
plural | scheamete | scheametele | |
genitiv-dativ | singular | scheamăt | scheamătului |
plural | scheamete | scheametelor |