scepticism definitie

SCEPTICÍSM s.n. 1. Concepție care proclamă îndoiala față de posibilitatea cunoașterii lumii obiective de către om, ducând de fapt la agnosticism. 2. Atitudine de rezervă, de îndoială, neîncredere față de ceva. [Cf. fr. scepticisme]. substantiv neutruscepticism

SCEPTICÍSM s. n. 1. concepție care proclamă îndoiala față de posibilitatea cunoașterii lumii obiective de către om, ducând de fapt la agnosticism. 2. atitudine de neîncredere, de îndoială. (< fr. scepticisme) substantiv neutruscepticism

scepticísm s. n. substantiv neutruscepticism

* scepticízm n. (d. sceptic). O doctrină a unor filosofĭ ca admiteaŭ în principiŭ că nimica nu e cert. Pin. ext. Neîncredere, îndoĭală: a primi o veste cu scepticizm. – Principaliĭ reprezentanțĭ aĭ scepticizmuluĭ aŭ fost în antichitate Pirone (fundatoru), Enesidem Agripa și Sextu Empiricu, ĭar în timpurile maĭ noĭ Montaigne și Bayle. substantiv neutruscepticizm

scepticism n. doctrină filozofică a celor ce admiteau în principiu că nimica nu e sigur. substantiv neutruscepticism

SCEPTICÍSM s. n. 1. Concepție care pune la îndoială posibilitatea cunoașterii veridice a realității lumii exterioare sau, în general, a oricărei cunoștințe certe, punând accentul pe caracterul relativ incomplet și imprecis al acesteia. 2. Atitudine de neîncredere, de îndoială față de cineva sau de ceva. – Din fr. scepticisme. substantiv neutruscepticism