scarandiví (-vésc, -ít), vb. refl. – A se plictisi, a se dezgusta, a i se urî. – Var. scărăndivi. Sl. skarędovati sę „a urî” (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. scarandiv (var. înv. scărăndiv, scarandiu, scărăndăv(ici)os), adj. (delicat, dificil, mofturos); scărăndăvitură, s. f. (înv., dezgust). temporarscarandivi
scărăndivésc (mă) v. refl. (vsl. skarendovati, sen. V. scarandiv). Vechĭ Mă dezgust (mă îngrețoșez) de ceva. – Și scaran- și -dăvesc. temporarscărăndivesc
scărăndivésc (mă) v. refl. (vsl. skarendovati, sen. V. scarandiv). Vechĭ Mă dezgust (mă îngrețoșez) de ceva. – Și scaran- și -dăvesc. temporarscărăndivesc