scamatorie definitie

SCAMATORÍE, scamatorii, s. f. Faptă, acțiune aparent miraculoasă, făcută de scamator, bazată pe iluzii optice create de dibăcia și de rapiditatea gesturilor acestuia, de agerimea mâinilor lui etc.; arta de a face astfel de fapte, acțiuni; prestidigitație, boscărie. ♦ Fig. Mistificare, înșelăciune, potlogărie. – Scamator + suf. -ie. substantiv femininscamatorie

SCAMATORÍE s.f. Faptă, acțiune care pare la prima vedere miraculoasă, dar care se bazează pe dibăcie și pe iuțeala gesturilor cu care este făcută; arta de a face astfel de fapte. ♦ (Fig.) Înșelătorie, potlogărie. [Gen. -iei. / < scamator + -ie]. substantiv femininscamatorie

SCAMATORÍE s. f. faptă, acțiune care pare la prima vedere miraculoasă, dar care se bazează pe dibăcia și pe iuțeala gesturilor cu care este făcută; arta de a face astfel de fapte: prestidigitate. ◊ (fig.) înșelătorie, potlogărie. (< scamotor + -ie) substantiv femininscamatorie

scamatoríe f. (d. scamator). Boscărie, arta scamatoruluĭ. Fig. Șarlatanie, pehlivanie. substantiv femininscamatorie

scamatorie f. apucătură de scamator. substantiv femininscamatorie

scamatoríe s. f., art. scamatoría, g.-d. art. scamatoríei; pl. scamatoríi, art. scamatoríile substantiv femininscamatorie

SCAMATORÍE, scamatorii, s. f. Faptă, acțiune aparent miraculoasă, făcută de scamator, bazată pe iluzii optice create de dibăcia și de rapiditatea gesturilor acestuia, de agerimea mâinilor lui etc.; arta de a face astfel de fapte, acțiuni; prestidigitație, boscărie. ♦ Fig. Mistificare, înșelăciune, potlogărie. – Scamator + suf. -ie. substantiv femininscamatorie