scamator definitie

SCAMATÓR, scamatori, s. m. Actor de circ care face scamatorii; prestidigitator, boscar. – Cf. fr. escamoteur. substantiv masculinscamator

SCAMATÓR s.m. Cel care face scamatorii; prestidigitator. [Cf. fr. escamoteur]. substantiv masculinscamator

SCAMATÓR s. m. cel care face scamatorii; prestidigitator. (după fr. escamoteur) substantiv masculinscamator

scamatór (-ri), s. m. – Prestidigitator, magician. Fr. escamoteur (Candrea; Tiktin; Graur, BL, V, 75); poate în vocalism a influențat rus. skomuroh „acrobat”. – Der. scamatorie, s. f. (prestidigitație). substantiv masculinscamator

scamatór s. m., pl. scamatóri substantiv masculinscamator

scamatór, -oáre s. (indirect d. fr. escamoteur, care escamotează. V. escamotez). Boscar, prestidigitator, pehlivan, acela care înșeală vederea făcîndu-te să vezĭ lucrurĭ închipuite (De ex., scoate oŭă dintr’o traistă călcată'n picioare). Fig. Șarlatan. substantiv masculinscamator

scamator m. 1. cel ce scamotează; 2. fig. pungaș (= fr. escamoteur). substantiv masculinscamator

SCAMATÓR, scamatori, s. m. Actor de circ care face scamatorii; prestidigitator, boscar. – Cf. fr. e s c a m o t e u r. substantiv masculinscamator