SCALD, scalzi, s. m. Nume dat vechilor poeți nordici, mai ales islandezi. – Din fr. scalde. substantiv masculinscald
SCALD s.m. Nume al vechilor poeți scandinavi. [< fr. scalde, cf. scand. skald]. substantiv masculinscald
SCALD s. m. nume dat vechilor poeți nordici (scandinavi sau irlandezi). (< fr. scalde) substantiv masculinscald
scald s. m., pl. scalzi substantiv masculinscald
1) scald m. Poet scandinav din vechime. V. trubadur. substantiv masculinscald
scald m. vechiu poet scandinav: racle ce ’ncap în ele epopea unui scald EM. substantiv masculinscald
SCALD, scalzi, s. m. Nume dat vechilor poeți nordici, mai ales islandezi. – Din fr. scalde. substantiv masculinscald
2) scald, a -scăldá v. tr. (lat. ex-caldare, a pune în apă caldă, a încălzi; it. scaldare, a încălzi, pv. escauder, a încălzi, fr. échauder, a opări, sp. pg. escaldar, a opări. V. cald). Îmbăĭez, spăl punînd în apă caldă o fiĭnță: a scălda un copil în albie. Fig. Ud: un șiroĭ de lacrămĭ ĭi scălda fața, niște ochi scăldațĭ în lacrămĭ, o țară scăldată de mare. V. refl. Mă cufund în apă (rîu, lac, mare) ca să mă răcoresc: băĭețiĭ se scăldaŭ toată ziŭa. Fig. Îs udat de, mă ud de (vorbind de țărĭ): se scaldă'n mare de smarald (Al.). A o scălda, a da explicațiunĭ vagĭ, a nu putea răspunde precis. verb tranzitivscald
scăldá (a ~) vb., ind. prez. 3 scáldă verb tranzitivscălda
scăldá (-ald, -át), vb. – A face baie. – Mr. (a)scaldu, scladare, megl. scald(ari),istr. scǫd. Lat. excaldāre (Diez, Gramm., I, 12; Pușcariu 1537; REW 2946; Rosetti, I, 173), cf. it. scaldare, prov. escuadar, fr. échauder, sp., port. escaldar. – Der. scaldă, s. f. (baie; cadă de baie); scăldătoare, s. f. (baie; apă pregătită pentru baie; loc de scăldat); scăldătură, s. f. (acțiunea de a se scălda; apa care rămîne de la baie); scăldușcă (var. scăldușe), s. f. (Mold., baie). verb tranzitivscălda
SCĂLDÁ, scald, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face baie, a (se) îmbăia. ♦ Refl. Fig. A se reflecta, a se oglindi. 2. Tranz. (Adesea fig.) A uda, a muia. ◊ Expr. A-și scălda ochii în lacrimi = a lăcrima sau a plânge. ♦ (Despre ape) A curge udând un teritoriu. 3. Refl. (Despre păsări și alte animale) A se cufunda, a se tăvăli în nisip, în praf etc. 4. Tranz. (Fam.; în expr.) A o scălda = a evita un răspuns sau o atitudine hotărâtă, a răspunde evaziv. – Lat. excaladare. verb tranzitivscălda
scăldà v. 1. a (se) îmbăia; 2. fig. a muia, a uda: față scăldată în lacrămi; 3. se zice de mări sau râuri în raport cu locurile ce străbat. [Lat. EXCALDARE]. verb tranzitivscăldà
SCĂLDÁ, scald, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face baie, a (se) îmbăia. ♦ Refl. Fig. A se reflecta, a se oglindi. 2. Tranz. (Adesea fig.) A uda, a muia. ◊ Expr. A-și scălda ochii în lacrimi = a lăcrima sau a plânge. ♦ (Despre ape) A curge udând un teritoriu. 3. Refl. (Despre păsări și alte animale) A se cufunda, a se tăvăli în nisip, în praf etc. 4. Tranz. (Fam.; în expr.) A o scălda = a evita un răspuns sau o atitudine hotărâtă, a răspunde evaziv. – Lat. excaladare. verb tranzitivscălda
a o scălda expr. 1. a face o treabă de mântuială. 2. a evita un răspuns clar, a răspunde evaziv. 3. (la examene) a nu cunoaște răspunsurile suficient de bine. verb tranzitivaoscălda
a nu ști în ce ape se scaldă cineva expr. a nu cunoaște intențiile cuiva. verb tranzitivanuștiînceapesescaldăcineva
scald substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | scald | scaldul |
plural | scalzi | scalzii | |
genitiv-dativ | singular | scald | scaldului |
plural | scalzi | scalzilor |