reduceri si promotii 2018
Definitie scăpărătoare - ce inseamna scăpărătoare - Dex Online

scăpărătoare definitie

SCĂPĂRĂTÓR, -OÁRE, scăpărători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligență vie. 2. S. f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (Reg.) Chibrit. – Scăpăra + suf. -ător. adjectiv scăpărător

scăpărătór adj. m., pl. scăpărătóri; f. sg. și pl. scăpărătoáre adjectiv scăpărător

SCĂPĂRĂTÓR, -OÁRE, scăpărători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligență vie. 2. S. f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (Reg.) Chibrit. – Scăpăra + suf. -ător. adjectiv scăpărător

scăpărători f. pl. unealtă de scăpărat: amnarul, cremenea și iasca fac scăpărătorile. adjectiv scăpărători

SCĂPĂRĂTÓR, -OÁRE, scăpărători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligență vie. 2. S. f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (Reg.) Chibrit. – Scăpăra + suf. -ător. substantiv feminin scăpărător

scăpărătoáre s. f., g.-d. art. scăpărătórii; pl. scăpărătóri substantiv feminin scăpărătoare

scăpărătoáre f., pl. orĭ (d. scapăr). Instrument de scăpărat, de dat foc (cum e cocoșu puștiĭ): pune plumbiĭ supt scăpărătoare (Cjb.). Pl. Amnaru, cremenea și ĭasca (saŭ aprinzătoarea modernă cu benzină orĭ fără benzină). substantiv feminin scăpărătoare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului scăpărătoare

scăpărătoare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scăpărătoare scăpărătoarea
plural scăpărători scăpărătorile
genitiv-dativ singular scăpărători scăpărătorii
plural scăpărători scăpărătorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z