scădere definitie
SCĂDERE, scăderi, s. f. 1. Acțiunea de a scădea și rezultatul ei; reducere, micșorare, descreștere (a cantităților, a volumului, a proporțiilor). ♦ Una dintre cele patru operații aritmetice fundamentale, prin care se determină diferența dintre două numere, diferență care adunată cu scăzătorul trebuie să dea un număr egal cu descăzutul. 2. Defect, cusur, lipsă, imperfecțiune. ♦ (Înv.) Pierdere, diminuare a valorii. – V. scădea. substantiv feminin scădere
scădére s. f., g.-d. art. scădérii; pl. scădéri substantiv feminin scădere
scădére f. Acțiunea de a scădea, de a descrește, de a slăbĭ: scăderea apelor, zilelor, număruluĭ, puterilor. Vătămare (vechĭ): dușmanu a făcut multă scădere țăriĭ. Scăzămînt. Aritm. Substracțiune, operațiunea pin care se scade un număr maĭ mic din altu maĭ mare de acelașĭ fel. Barb. Cusur, defect, lipsă. substantiv feminin scădere
scădere f. acțiunea de a scădea: 1. descreștere: scăderea apelor; 2. micșorare: scăderea prețului; 3. substracțiune: a face o scădere; 4. deprețierea cursurilor la Bursă; 5. fig. lipsă, defect: multe sunt scăderile omului. substantiv feminin scădere
SCĂDÉRE, scăderi, s. f. 1. Acțiunea de a scădea și rezultatul ei; reducere, micșorare, descreștere (a cantităților, a volumului, a proporțiilor). ♦ Una dintre cele patru operații aritmetice fundamentale, prin care se determină diferența dintre două numere, diferență care adunată cu scăzăt.orul trebuie să dea un număr egal cu descăzutul. 2. Defect, cusur, lipsă, imperfecțiune. ♦ (înv.) Pierdere, diminuare a valorii. – V. scădea. substantiv feminin scădere
scad (est) și scaz (vest), scăzút, a scădeá v. intr. (d. cad orĭ lat pop. *excádo, excádere, cl. éxcido, excídere, a cădea din; it. scadére, pv. scazer, fr. échoir. – Imper. scade, nu scădea). Cad (mă las) maĭ jos, descresc, mă micșorez (în cantitate, extensiune saŭ intensitate): apele Dunăriĭ scad din Aŭgust, zilele scad ĭarna, averea, prețu saŭ gloria scade. Ajung la scadență, expir (it. scadére): polița scade mîne. V. tr. Micșorez, reduc: scad cuĭva leafa saŭ ceva din leafă, scad prețu. Ferb mult așa încît să rămîie numaĭ puțină zeamă: scad o ĭahnie. Substrag, fac o scădere în aritmetică: copiiĭ învață să scadă. verb tranzitiv scad
scădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scad, 1 pl. scădém, 2 pl. scădéți; conj. prez. 3 să scádă; imper. 2 sg. scáde; ger. scăzấnd; part. scăzút verb tranzitiv scădea
SCĂDEÁ, scad, vb. II. 1. Intranz. și tranz. A (se) reduce, a (se) micșora, a (se) diminua, a descrește sau a face să descrească (o cantitate, o valoare, un indice). ◊ Loc. adv. Pe scăzute = în curs de scădere. ♦ Intranz. (Despre intervale de timp) A se scurta. 2. Tranz. (Mat.) A efectua operația de scădere. Scade pe 15 din 28. ♦ A reține o parte dintr-o sumă, înainte de a o achita. 3. Intranz. (Despre obiecte) A-și micșora volumul, a se face mai mic, a se împuțina. ♦ (Despre râuri, mari) A-și împuțina apa (prin evaporare), a-și coborî nivelul, a se retrage de la țărm. ♦ (Despre mâncăruri cu sos, cu zeamă) A-și pierde apa sau o parte din apă prin fierbere; a se îngroșa. 4. Intranz. (Despre procese în desfășurare) A slăbi în intensitate, în tărie; a descrește. ♦ (Despre foc) A se potoli. ♦ (Despre voce, glas) A se coborî. 5. Intranz. (Despre soare, lună) A coborî spre apus, a începe să apună. – Lat. *excadere. verb tranzitiv scădea
scădeá (-ad, -ăzút), vb. – 1. A coborî, a reduce, a diminua, a descrește. – 2. A împuțina. – 3. A descrește luna. – 4. A decădea, a se strica. – 5. A lega, a îngroșa un sos. – 6. A sustrage, a scoate. – 7. A ajunge la scadență. – Mr. scad, scîdzui, scîdeari. Lat. excadĕre (Densusianu, Hlr., 169; Pușcariu 1536; REW 2944), cf. it. scadere, prov. escazer, fr. échoir (v. fr. escheer), v. sp. escaecer, port. esquecer. Ultimul sens este un împrumut modern din it. – Der. scădere, s. f. (reducere, diminuare; sustragere; lipsă, lacună); scăzămînt, s. n. (reducere; rabat, ieftinire); scăzător, s. m. (număr care se scade din altul); descăzut, s. m. (primul termen al unei scăderi). Der. neol. scadență, s. f., din it. scadenza; scadențar, s. n. (registru în care se înscria scadențele). verb tranzitiv scădea
scădeà v. 1. a se micșora (sub raportul extensiunii, volumului), a descrește: apele, zilele scad; 2. a reduce: a scădea prețul; 3. a scoate sau tăia: i-a scăzut din leafă; 4. a face o scădere: nu știe să scază. [Lat. EXCADERE]. verb tranzitiv scădeà
SCĂDEÁ, scad, vb. II. 1. Intranz. și tranz. A (se) reduce, a (se) micșora, a (se) diminua, a descrește sau a face să descrească (o cantitate, o valoare, un indice). ◊ Loc. adv. Pe scăzute = în curs de scădere. ♦ Intranz. (Despre intervale de timp) A se scurta. 2. Tranz. (Mat.) A efectua operația de scădere. Scade pe 15 din 28. ♦ A reține o parte dintr-o sumă, înainte de a o achita. 3. Intranz. (Despre obiecte) A-și micșora volumul, a se face mai mic, a se împuțina. ♦ (Despre râuri, mări) A-și împuțina apa (prin evaporare), a-și coborî nivelul, a se retrage de la țărm. ♦ (Des¬pre mâncăruri cu sos, cu zeamă) A-și pierde apa sau o parte din apă prin fierbere; a se îngroșa. 4. Intranz. (Despre procese în desfășurare) A slăbi în intensitate, în tărie; a descrește. + (Despre foc) A se potoli. ♦ (Despre voce, glas) A se coborî. 5. Intranz. (Despre Soare, Lună) A coborî spre apus, a începe să apună. – Lat. *excadere. verb tranzitiv scădea
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului scădere
| scădere | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | scădere | scăderea |
| plural | scăderi | scăderile | |
| genitiv-dativ | singular | scăderi | scăderii |
| plural | scăderi | scăderilor | |