reduceri si promotii 2018
Definitie scârțâitoare - ce inseamna scârțâitoare - Dex Online

scârțâitoare definitie

scârțăitor m. 1. cel ce scârțăe; 2. fam. lăutar prost. adjectiv scârțăitor

scârțâitór (-țâ-i-) adj. m., pl. scârțâitóri; f. sg. și pl. scârțâitoáre adjectiv scârțâitor

SCÂRȚÂITÓR, -OÁRE, scârțâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scârțâie, care produce un scârțâit1; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit2. 2. S. f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. 3. S. f. Hârâitoare. 4. S. f. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui; troscoțel (Polycnemum arvense). [Pr.: -țâ-i-.Var.: scârțiitór, -oare adj.] – Scârțâi + suf. -tor. adjectiv scârțâitor

SCÂRȚÂITÓR, -OÁRE, scârțâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scârțâie, care produce un scârțâit1; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit2. 2. S. f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. 3. S. f. Hârâitoare. 4. S. f. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui; troscoțel (Polycnemum atyense). [Pr.: -țâ-i.Var.: scârțiitór, -oáre adj.] – Scârțâi + suf. -tor. adjectiv scârțâitor

cîrîitoáre f., pl. orĭ (d. cîrîĭ). Jucărie (numită și sfîrîitoare) pe care șĭ-o fac copiiĭ găurind o nucă pin [!] care trec un bețișor, îĭ leagă cu sfoară, îĭ atîrnă o greutate (de ordinar un cartof) și-l fac să se învîrtească desfășurînd sfoara pin altă gaură laterală. Se fac și unele de lemn orĭ de tinichea și se învîrtesc c´o singură mîna [!] agitîndu-le în aer. Acestea se pot numi și pîrîitorĭ, plesnitorĭ saŭ scîrțîitorĭ (fr. crécelle). La catolicĭ, în vechime, cîrîitoarea înlocuĭa clopotu bisericiĭ în Vinerea și Sîmbăta din săptămîna patimilor. substantiv feminin cîrîitoare

SCÂRȚÂITÓR, -OÁRE, scârțâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scârțâie, care produce un scârțâit1; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit2. 2. S. f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. 3. S. f. Hârâitoare. 4. S. f. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui; troscoțel (Polycnemum atyense). [Pr.: -țâ-i.Var.: scârțiitór, -oáre adj.] – Scârțâi + suf. -tor. substantiv feminin scârțâitor

scârțâitoáre (-țâ-i-) s. f., g.-d. art. scârțâitórii; pl. scârțâitóri substantiv feminin scârțâitoare

scîrțîitoáre f., pl. orĭ (d. scîțîĭ). Cîrîitoare (jucărie). O plantă chenopodiacee cu florĭ verzuĭ care crește pin locurĭ petroase și nisipoase (polycnémum arvénse). – Și troscoțel (Trans.). substantiv feminin scîrțîitoare

scârțăitoare f. 1. piele ce scârțăe: ghete cu scârțăitori; 2. plantă cu flori verzui, crește pe locuri pietroase și nisipoase (Polycnemum arvense). substantiv feminin scârțăitoare

scârțăitoare f. 1. piele ce scârțăe: ghete cu scârțăitori; 2. plantă cu flori verzui, crește pe locuri pietroase și nisipoase (Polycnemum arvense). substantiv feminin scârțăitoare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului scârțâitoare

scârțâitoare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scârțâitoare scârțâitoarea
plural scârțâitori scârțâitorile
genitiv-dativ singular scârțâitori scârțâitorii
plural scârțâitori scârțâitorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z