reduceri si promotii 2018
Definitie scânteietor - ce inseamna scânteietor - Dex Online

scânteietor definitie

SCÂNTEIETÓR, -OÁRE, scânteietori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care scânteiază; strălucitor, sclipitor. ♦ Care pare că împrăștie scântei; viu, lucitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent. [Pr.: -te-ie-] – Scânteia + suf. -ător. adjectiv scânteietor

scânteietór adj. m., pl. scânteietóri; f. sg. și pl. scânteietoáre adjectiv scânteietor

scânteĭetór, -oare adj. Care scînteĭază. Fig. Frumuseță scînteĭetoare. adjectiv scânteĭetor

scânteietor a. 1. care scânteiază; 2. fig. amenințător. adjectiv scânteietor

SCÂNTEIETÓR, -OÁRE, scânteietori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care scânteiază; strălucitor, sclipitor. ♦ Care pare că împrăștie scântei; viu, lucitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent. [Pr.: -te-ie-] – Scânteia + suf. -ător. adjectiv scânteietor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului scânteietor

scânteietor   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scânteietor scânteietorul scânteietoare scânteietoarea
plural scânteietori scânteietorii scânteietoare scânteietoarele
genitiv-dativ singular scânteietor scânteietorului scânteietoare scânteietoarei
plural scânteietori scânteietorilor scânteietoare scânteietoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z