saxofon definitie

SAXOFÓN, saxofoane, s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, de forma unui tub conic îndoit – Din fr. saxophone.. substantiv neutrusaxofon

SAXOFÓN s.n. Instrument muzical de suflat, de alamă, cu muștiuc și clape, construit pe principiul clarinetului. [Pl. -oane. / < fr. saxophone, cf. Sax – numele constructorului, gr. phone – voce, it. sassofono]. substantiv neutrusaxofon

SAXOFÓN s. n. instrument muzical de suflat, din alamă, cu muștiuc și clape, îndoit la capăt, pe principiul clarinetului. (< fr. saxophone) substantiv neutrusaxofon

saxofón s. n., pl. saxofoáne substantiv neutrusaxofon

* saxofón n., pl. oane (d. sax și fon din fonic). Muz. Un fel de clarinet de alamă maĭ mare. Francezu Adolf Sax (născut la Dinant, în Francia, la 1814 și mort la 1894) l-a inventat la 1838 căutînd să se apropie de vocea omenească. substantiv neutrusaxofon

SAXOFÓN, saxofoane, s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, de forma unui tub conic îndoit – Din fr. saxophone. substantiv neutrusaxofon