savant definitie

SAVÁNT, -Ă, savanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei; erudit. 2. Adj. Care conține multă știință, care denotă știință sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din fr. savant. adjectivsavant

SAVÁNT, -Ă adj. Cu cunoștințe vaste și profunde; (foarte) învățat; erudit. ♦ Care arată multă erudiție. // s.m. și f. Învățat, om de știință. [< fr. savant < savoir – a ști]. adjectivsavant

SAVÁNT, -Ă I. adj., s. m. f. (om de știință) cu cunoștințe vaste și profunde; erudit. II. adj. 1. care denotă multă erudiție. 2. (lingv.; despre cuvinte, construcții) împrumutat (recent) din greacă sau latină; format din elemente grecești sau latinești; (p. ext.) folosit de oamneii instruiți, livresc. ◊ care are la bază limbile și cultura greco-latină; cult. ◊ (despre limbi) folosit ca limbă de cultură. (< fr. savant) adjectivsavant

savánt (savánți), s. m. – Înțelept, erudit. Fr. savant. – Der. savantlîc, s. n. (erudiție). adjectivsavant

savánt adj. m., s. m., pl. savánți; adj. f., s. f. savántă, pl. savánte adjectivsavant

* savánt, -ă s. (fr. savant, Știutor, un vechĭ part. prezent d, savoir, a ști). Învățat, erudit, plin de știință: savanțiĭ Eŭropeĭ. Adj. Erudit: un profesor savant. Făcut de un savant: operă savantă. Compus din savanțĭ: societate savantă. adjectivsavant

savant a. 1. care știe multe (istorie, limbi, științe); 2. în care e știință sau erudițiune: operă savantă, savante adunări EM. ║ m. cel versat în știință. adjectivsavant

SAVÁNT, -Ă, savanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei; erudit. 2. Adj. Care conține multă știință, care denotă știință sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din fr. savant. adjectivsavant