SARAMURÁRE, saramurări, s. f. Acțiunea de a saramura și rezultatul ei. – V. saramura. substantiv femininsaramurare
SARAMURÁRE s. f. Acțiunea de a saramura și rezultatul ei. – V. saramura. substantiv femininsaramurare
SARAMURÁ, saramurez, vb. I. Tranz. 1. A introduce (pentru un timp) în saramură alimente (carne, legume etc.), pentru a le conserva. 2. A ține în saramură pieile crude înainte de tăbăcire. 3. A trata cu fungicide semințele de cereale, înainte de semănare, pentru a le dezinfecta. – Din saramură. verb tranzitivsaramura
saramurá (a ~) vb., ind. prez. 3 saramureáză verb tranzitivsaramura
SARAMURÁ, saramurez, vb. I. Tranz. 1. A introduce (pentru un timp) în saramură alimente (carne, legume etc.) pentru a le conserva. 2. A ține în saramură pieile crude înainte de tăbăcire. 3. A trata cu fungicide semințele de cereale, înainte de semănare, pentru a le dezinfecta. – Din saramură. verb tranzitivsaramura
saramurare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | saramurare | saramurarea |
plural | saramurări | saramurările | |
genitiv-dativ | singular | saramurări | saramurării |
plural | saramurări | saramurărilor |