saragea definitie

credit rapid online ifn

SARAGEÁ, saragele, s. f. 1. Călăreț din vechea cavalerie turcească. 2. Soldat din cavaleria neregulată a țărilor românești. – Din tc. sarica. substantiv femininsaragea

sarageá (saragéle), s. f. – Corp înv. de voluntari, în Munt.Var. sarigea, sărăcel. Tc. sarica „galben” (Șeineanu, II, 103) numiți așa poate din cauza culorii steagului sau a uniformei lor; var. indică o contaminare cu sărac. Sec. XVII, înv. substantiv femininsaragea

credit rapid online ifn

sarageá s. f., art. sarageáua, g.-d. art. saragélei; pl. saragéle, art. saragélele substantiv femininsaragea

SARAGEÁ, saragele, s. f. 1. Călăreț din vechea cavalerie turcească. 2. Soldat din cavaleria neregulată a Țărilor Române. – Din tc. sarica. substantiv femininsaragea

saragéle V. sărăceĭ. substantiv femininsaragele

sara(n)gèle n. pl. 1. od. la Turci, cea mai veche cavalerie turcească (înlocuită mai târziu cu spahii); 2. la Români, corp de călăreți neregulați (românizat în sărăcei): cu catane sarangele care poartă slujbe grele POP. [Turc. SARYDJA, lit. cei galbeni, după culoarea hainelor și a steagului lor]. substantiv femininsarangèle

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisaragea

saragea  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular saragea sarageaua
plural saragele saragelele
genitiv-dativ singular saragele saragelei
plural saragele saragelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z