* sanctífic, a -á v. tr. (lat. sanctifico, -áre). Sfințesc, fac sfînt. verb tranzitivsanctific
SANCTIFICÁ, sanctific, vb. I. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sfinți. – Din lat. sanctificare, fr. sanctifier. verb tranzitivsanctifica
SANCTIFICÁ vb. I. tr. A trece în rândul sfinților, a sfinți. [P.i. sanctífic. / < lat. sanctificare, cf. fr. sanctifier]. verb tranzitivsanctifica
SANCTIFICÁ vb. tr. 1. a trece pe cineva în rândul sfinților, a sfinți. 2. a consfinți. (< lat. sanctificare, fr. sanctifier) verb tranzitivsanctifica
sanctificá (a ~) (sanc-ti-) vb., ind. prez. 3 sanctífică; conj. prez. 3 să sanctífice verb tranzitivsanctifica
sanctificà v. a (se) face sfânt. verb tranzitivsanctificà
SANCTIFICÁ, sanctific, vb. I. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sfinți. – Din lat. sanctificare, fr. sanctifier. verb tranzitivsanctifica
sanctifica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)sanctifica | sanctificare | sanctificat | sanctificând | singular | plural | ||
sanctificând | sanctificați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | sanctific | (să)sanctific | sanctificam | sanctificai | sanctificasem | |
a II-a (tu) | sanctifici | (să)sanctifici | sanctificai | sanctificași | sanctificaseși | ||
a III-a (el, ea) | sanctifică | (să)sanctificai | sanctifica | sanctifică | sanctificase | ||
plural | I (noi) | sanctificăm | (să)sanctificăm | sanctificam | sanctificarăm | sanctificaserăm | |
a II-a (voi) | sanctificați | (să)sanctificați | sanctificați | sanctificarăți | sanctificaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | sanctifică | (să)sanctifice | sanctificau | sanctificară | sanctificaseră |