sancționat definitie

SANCȚIONÁT, -Ă, sancționați, -te, adj. 1. (Despre legi, dispoziții etc.) Confirmat, aprobat; consfințit. 2. Pedepsit. [Pr.: -ți-o-] – V. sancționa. adjectiv sancționat

SANCȚIONÁT, -Ă, sancționați, -te, adj. 1. (Despre legi, dispoziții etc.) Confirmat, aprobat; consfințit. 2. Pedepsit. [Pr.: -ți-o-] – V. sancționa. adjectiv sancționat

SANCȚIONÁ vb. I. tr. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție etc. printr-o semnătură autorizată. 2. A pedepsi. [< fr. sanctionner]. verb tranzitiv sancționa

SANCȚIONÁ vb. tr. 1. a confirma, a întări o lege, o dispoziție printr-o semnătură autorizată; a ratifica. 2. a aplica o sancțiune (2). (< fr. santionner) verb tranzitiv sancționa

sancționá (a ~) (sanc-ți-o-) vb., ind. prez. 3 sancționeáză verb tranzitiv sancționa

sancționà v. a da sancțiune, a confirma. verb tranzitiv sancționà

SANCȚIONÁ, sancționez, vb. I. Tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate; p. gener. a încuviința, a statornici, a consfinți. 2. A aplica o sancțiune (2); a pedepsi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. sanctionner. verb tranzitiv sancționa

* sancționéz v. tr. (d. sancțiune; fr. sanctionner). Daŭ sancțiune, confirm, întăresc: a sancționa o lege. Pedepsesc, aplic o sancțiune: l-a sancționat. verb tranzitiv sancționez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului sancționat

sancționat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sancționat sancționatul sancționa sancționata
plural sancționați sancționații sancționate sancționatele
genitiv-dativ singular sancționat sancționatului sancționate sancționatei
plural sancționați sancționaților sancționate sancționatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z