sancționat definitie
SANCȚIONÁT, -Ă, sancționați, -te, adj. 1. (Despre legi, dispoziții etc.) Confirmat, aprobat; consfințit. 2. Pedepsit. [Pr.: -ți-o-] – V. sancționa. adjectiv sancționat
SANCȚIONÁT, -Ă, sancționați, -te, adj. 1. (Despre legi, dispoziții etc.) Confirmat, aprobat; consfințit. 2. Pedepsit. [Pr.: -ți-o-] – V. sancționa. adjectiv sancționat
SANCȚIONÁ vb. I. tr. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție etc. printr-o semnătură autorizată. 2. A pedepsi. [< fr. sanctionner]. verb tranzitiv sancționa
SANCȚIONÁ vb. tr. 1. a confirma, a întări o lege, o dispoziție printr-o semnătură autorizată; a ratifica. 2. a aplica o sancțiune (2). (< fr. santionner) verb tranzitiv sancționa
sancționá (a ~) (sanc-ți-o-) vb., ind. prez. 3 sancționeáză verb tranzitiv sancționa
sancționà v. a da sancțiune, a confirma. verb tranzitiv sancționà
SANCȚIONÁ, sancționez, vb. I. Tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate; p. gener. a încuviința, a statornici, a consfinți. 2. A aplica o sancțiune (2); a pedepsi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. sanctionner. verb tranzitiv sancționa
* sancționéz v. tr. (d. sancțiune; fr. sanctionner). Daŭ sancțiune, confirm, întăresc: a sancționa o lege. Pedepsesc, aplic o sancțiune: l-a sancționat. verb tranzitiv sancționez
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului sancționat
| sancționat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | sancționat | sancționatul | sancționată | sancționata |
| plural | sancționați | sancționații | sancționate | sancționatele | |
| genitiv-dativ | singular | sancționat | sancționatului | sancționate | sancționatei |
| plural | sancționați | sancționaților | sancționate | sancționatelor | |