sanatoriu definitie

SANATÓRIU, sanatorii, s. n. Instituție spitalicească (climaterică sau balneară) pentru îngrijirea bolnavilor cronici (de tuberculoză); (în trecut) spital particular; casă de sănătate. – Din fr. sanatorium. substantiv neutru sanatoriu

SANATÓRIU s.n. Instituție medicală (așezată într-un loc prielnic la munte, la mare etc.); spital adaptat mai ales pentru cura igieno-dietetică a tuberculozei; (în trecut) spital particular. [Pron. -riu. / < fr. sanatorium, cf. lat. sanatorius – care vindecă]. substantiv neutru sanatoriu

SANATÓRIU s. n. instituție medicală (la munte, la mare); spital pentru cura igieno-dietetică a tuberculozei. (< fr. sanatorium) substantiv neutru sanatoriu

* sanatóriŭ n. (d. lat. sonare, sanatum, a însănătoși, cu suf. -orium, rom. -oriŭ). Spital, stabiliment igienic pentru boale care cer aer curat și liniște. substantiv neutru sanatoriŭ

sanatóriu [riu pron. riu] s. n., art. sanatóriul; pl. sanatórii, art. sanatóriile (-ri-i-) substantiv neutru sanatoriu

sanatoriu n. casă de bolnavi și de convalescenți. substantiv neutru sanatoriu

SANATÓRIU, sanatorii, s. n. Instituție medicală pentru tratamentul bolilor cronice, afecțiuni ale aparatului respirator, afecțiuni neuropsihice, tuberculoză; (în trecut) spital particular; casă de sănătate. – Din fr. sanatorium. substantiv neutru sanatoriu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului sanatoriu

sanatoriu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sanatoriu sanatoriul
plural sanatorii sanatoriile
genitiv-dativ singular sanatoriu sanatoriului
plural sanatorii sanatoriilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z