samavolnicie definitie

SAMAVOLNICÍE, samavolnicii, s. f. Faptul de a acționa după bunul plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; act samavolnic. – Samavolnic + suf. -ie. substantiv femininsamavolnicie

samovolnicíe f. (d. samovolnic). Rar. Arbitrar, procedură samovolnică. – Și sama-. substantiv femininsamovolnicie

samavolnicíe s. f., art. samavolnicía, g.-d. art. samavolnicíei; pl. samavolnicíi, art. samavolnicíile substantiv femininsamavolnicie

samovolnic(ie) a. și f. arbitrar (vorbă ieșită din uz sau luată în mod ironic): în care domnește interesul și samovolnicia AL. [Tras din samovolnic = rus. SAMOVOLĬNIKŬ, lit. de sine voitor]. substantiv femininsamovolnicie

SAMAVOLNICÍE, samavolnicii, s. f. Faptul de a acționa după bunul-plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; act samavolnic. – Samavolnic + suf. -ie. substantiv femininsamavolnicie