reduceri si promotii 2018
Definitie samă - ce inseamna samă - Dex Online

samă definitie

SÁMĂ s. f. (în țările românești) 1. Recensământ făcut de domnie, pentru fixarea birului. 2. Dare în bani care îngloba toate obligațiile financiare ale birnicilor. – Din seamă. substantiv feminin samă

samă f. V. seamă. substantiv feminin samă

SAMÁ, samale, s. f. Produs bogat în enzime, folosit la sămăluire. – Et. nec. substantiv feminin sama

sámă (est) f., pl. sămĭ și seámă (vest) f., pl. semĭ (ung. szam, număr, socoteală, ca vamă, d. vam). Vechĭ. Azĭ rar. Număr, sumă: o samă de anĭ, de banĭ, de cuvinte, de oamenĭ. Socoteală, cont: sămile vistieriiĭ. Azĭ. Fel, specie: ce samă de făptură e asta ? Categorie, etate saŭ stare egală: doĭ copiĭ de-o samă. Dare de samă, expunere, justificare. Recensiune. A da samă, a da socoteală, a te justifica. A-țĭ da samă, a-țĭ da socoteală, a avea cunoștință, a pricepe. A ține (în) samă, a lua (în) samă, a considera, a lua în considerațiune. A lua sama, a băga (de) samă, a da în primire, a preda. A lua cuĭva samă (Vechĭ), a-l lua în samă, a-ĭ da atențiune. A-țĭ lua sama, a te răzgîndi, a-țĭ schimba gîndu. A lua pe sama ta, a lua pe socoteala ta, pe numele tăŭ, pentru tine. A-țĭ face samă. 1. a te sinucide. 2. a-țĭ face afacerile. A face cuĭva samă, a-l ucide. A ști sama, a ști rostu, a ști cum merge treaba, a ști cum să procedezĭ (V. ogod). Un om de samă, un om însemnat (ilustru). Fără samă (Rar), fără număr, foarte mult. Peste samă, peste măsură, excesiv. Maĭ cu samă, maĭ ales, în special. Cu (saŭ de) bună samă, 1. de sigur, bine înțeles: de bună samă că-ĭ așa. 2. sigur, cu siguranță: nu știŭ de bună samă dacă-ĭ așa (nord). substantiv feminin samă

sámă (recensământ medieval, bir) s. f., g.-d. art. sámei substantiv feminin samă

SÁMĂ s. f. (în Țările Române) 1. Recensământ efectuat de domnie, pentru fixarea birului. 2. Dare în bani care îngloba toate obligațiile financiare ale birnicilor. – Din seamă. substantiv feminin samă

SAMÁ, samale, s. f. Produs bogat în enzime, întrebuințat la sămăluire. – Et. nec. substantiv feminin sama

seamă (samă) f. 1. socoteală: a da (ținea) seamă, pe seama mea; a da seamă, a preda; a lua pe seamă, a garanta; a ști seama, a se pricepe la ceva; a-și face seama, a se sinucide (lit. a-și face socotelile); 2. od. pl. Mold. conturi: sămile Vistieriei; 3. număr: o seamă de oameni; 4. specie, fel: ce seamă de om ? toți suntem de o seamă; 5. fig. atențiune, considerațiune, reflexiune; a lua (băga) de seamă, a observa cu atențiune; a-și lua seama, a se răsgândi; a lua (băga) în seamă, a observa de aproape, a nu scăpa din vedere, a stima; 6. în locuțiuni adverbiale: de bună seamă, negreșit; fără seamă, excesiv; mai cu seamă, în special. [Ung. SZÁM, număr, socoteală, sumă: vorba și-a lărgit românește foarte mult sfera-i primitivă]. substantiv feminin seamă

búnă sámă saŭ seámă (de) V. samă. substantiv feminin bunăsamă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului samă

samă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sa sama
plural
genitiv-dativ singular same samei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z