sam definitie
- Vezi aici mai multe sinonimesam
- Vezi aici mai multe rimesam
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusa
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusam
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuam
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cusam
șam s. n. – Pînză orientală de bumbac și in. – Var. șamă. Tc. Sam „Damasc” (Șeineanu, II, 334). – Cf. salamangea. substantiv neutrușam
șam n., pl. urĭ (d. Șam, Damasc. V. șamalagea). Vechĭ. Damască. substantiv neutrușam
șam (înv.) s. n., (sorturi) pl. șámuri substantiv neutrușam
SÂM adj.m. v. sfânt (I). temporarsâm
sîm-, V. sînt- 1. temporarsîm
Șam n. numele persan al Damascului: sub iașmac adus din Șam BOL. temporarșam
săm, vb, ind. pr., pers. I, pl. – Suntem: „Noi cu mândru ne-am lua, / Da săm veri al doilea” (Bârlea 1924 I: 243); „Ei să țin domni, și noi săm proști” (Papahagi 1925: 326). „Pe Mara însă se aude mai des săm și săți decât sîntem și sînteți” (Bud 1908). – Din declinarea vb. a fi (< lat. sum „a fi, a exista„). temporarsăm
1) sînt-, sîn- orĭ sîm- (lat. sanctus, sfînt). Pop. O formă care există numaĭ în compozitiune, ca’n Sîntandreĭ, Sîntilie, Sîntĭon, Sîmedru orĭ Sînmedru (Sfîntu Dumitru), Sî(m)nicoară (Sfîntu Neculaĭ), Sîmpĭetru (în arg. și Sumpĭetru), Sîntoader, Sînvasiĭ (Sfîntu Vasile), Sînziene (V. sînziana). Fem. sîntă- (lat. sancta) numaĭ în Sîntămăria. În P. P. și Sînmăriĭ: Puseĭ pînza, Dete frunza. Și-o gătiĭ la Sînmăriĭ (orĭ Sînvăsiĭ). – Se poate scrie și Sînt-Andreĭ, Sînt-Ilie, Sînt-Ion, Sîn-Medru orĭ Sîm- medru, Sîn-Nicoară orĭ Sîm-nicoară, Sîm-Pĭetru, Sum-Pĭetru, Sîn-Toader, Sîn-Văsiĭ, Sîntă-Maria. temporarsînt