salță definitie

credit rapid online ifn

SÁLȚĂ1, salțe, s. f. (Înv.) Zeamă (acrișoară), sos (picant) cu care se ungeau anumite fripturi; salce2. – Din ngr. sáltsa. substantiv femininsalță

SÁLȚĂ2, salțe, s. f. Vulcan noroios. – Din it. salsa. substantiv femininsalță

credit rapid online ifn

SÁLȚĂ s. f. erupție de noroi, cu emanații de gaze, în unele regiuni petrolifere sau gazifere; vulcan noroios. (< it. salsa) substantiv femininsalță

sîlță (-țe), s. f. – Laț. Rut. sylĭce (Candrea). Mai puțin probabilă legătura cu sl. sŭlęsti „a îndoi” (Miklosich, Lexicon, 934), sl. sŭlęcati „a îndoi” (Tiktin). În Mold., sec. XVII-XVIII. substantiv femininsîlță

sálță f., pl. e (ngr. sáltsa, d. it. salsa, sos. V. sos). Sos (Flm. ș.a.). Neol. (it.) Chim. Con din a căruĭ crăpătură ĭese noroĭ sărat și gaz inflamabil, ca'n împrejurimile Etneĭ și la Policĭorĭ (Bz.). substantiv femininsalță

sálță s. f., g.-d. art. sálței; pl. sálțe substantiv femininsalță

SÁLȚĂ2, salțe, s. f. Vulcan noroios. – Din it. salsa. substantiv femininsalță

salță f. 1. sos: salță din vin cu usturoiu și cu sare; 2. mic vulcan noroios, ca la Policiori, în județul Buzău. [Gr. mod. SÁLTZA (din it. salsa)]. substantiv femininsalță

SÁLȚĂ1, salțe, s. f. (înv.) Zeamă (acrișoară), sos (picant) cu care se ungeau anumite fripturi; salce2. – Din ngr. sáltsa. substantiv femininsalță

sấlță, -e, s.f. – (înv.) Laț. Sâlța, vale și cătun în partea de nord-vest a localității Rozavlea (Caia 2002) – Din ucr. sylice (Candrea cf. DER). temporarsâlță

sî́lță f., pl. e (rut. silĭié, dim. d. siló, lat). Cant. Dos. Laț (cursă, capcană). temporarsîlță

2) salt, a săltá v. intr. (lat. saltare, frecŭentativu d. salire, saltum, a sări; it. saltare, pv. sautar, fr. sauter, sp. pg. saltar. V. sar 2). Sar puțin și des: dansatoriĭ săltaŭ în vals, călărețiĭ săltaŭ în trap, luntrea sălta pe valurĭ. A-țĭ sălta inima de bucurie, a fi foarte vesel. Fam. Saltă comerțu, negoțu merge bine, afacerile merg bine. V. tr. Fac să sară puțin și des: bunicu îșĭ sălta nepoțiĭ pe genunchĭ. V. refl. Mă ridic, mă dezvolt, cresc, prind putere: copiiĭ s’aŭ maĭ săltat. verb tranzitivsalt

săltá (sált, săltát), vb.1. A țopăi, a zburda. – 2. A tresări. – 3. A se înălța, a se ridica. – 4. A sări, a veni în ajutor. – 5. (Refl.) A scăpa de necaz. – 6. (Refl.) A se mări, a crește. Lat. saltāre (Pușcariu 1503; REW 7551) cf. it. saltare, prov. sautar, fr. sauter, cat., sp., port. saltar.Der. salt, s. n. (săritură, hop), deverbal, fără circulație populară (ALR, II, 45; Iordan, BF, VII, 391); săltăreț, adj. (care saltă, sprinten; ritmat, vioi); săltător, adj. (săltăreț); săltătură, s. f. (salt, hop). verb tranzitivsălta

SĂLTÁ, salt, vb. I. I. 1. Intranz. și refl. (Despre ființe) A face un salt (sau salturi repetate); a sări. ◊ Expr. (Intranz.) A-i sălta (cuiva) inima (de bucurie) = a tresări de bucurie, a se bucura mult. ♦ A se ridica (puțin) de la pământ, a se înălța în picioare pentru a se urca undeva. 2. Intranz. (Despre lucruri) A se mișca (repetat) de jos în sus sub impulsul unei forțe din afară. ♦ (Despre ape, valuri) A fi agitat, a se învolbura; a clocoti. 3. (Despre ființe și despre lucruri) A se mișca, a se deplasa în salturi. ♦ (Despre oameni) A merge sprinten. ♦ (Rar) A dansa. 4. Intranz. A trece peste ceva printr-un salt. ♦ A sări, a țâșni de undeva; a se ivi, a răsări (pe neașteptate și sărind). Izvoare saltă de sub piatră. ♦ A se ridica în înălțime, a se înălța în văzduh. II. Tranz. A mișca, a deplasa din loc ridicând (ușor) în sus. ♦ Tranz., refl. și intranz. Fig. A(-și) îmbunătăți situația materială, socială. ♦ Refl. Fig. (Despre copii și plante) A crește în înălțime, a se înălța. – Lat. saltare. verb tranzitivsălta

sălta, salt v. t. 1. a fura. 2. a lua mită. 3. a aresta, a închide. 4. (cart.) a câștiga un pot substanțial. verb tranzitivsălta

săltá (a ~) vb., ind. prez. 3 sáltă verb tranzitivsălta

săltà v. 1. a sări cu putere și de multe ori: a sălta pe cal; 2. a se juca cu corpul, a sări după măsură: cei vechi cântau și săltau la toate ceremoniile religioase; 3. fig. a crește: îi săltă inima de bucurie; 4. a se ridica, a se face mai mare: când s’au mai săltat ISP. [Lat. SALTARE]. verb tranzitivsăltà

SĂLTÁ, salt, vb. I. I.1. Intranz. și refl. (Despre ființe) A face un salt (sau salturi repetate); a sări. ◊ Expr. (Intranz.) A-i sălta (cuiva) inima (de bucurie) = a tresări de bucurie, a se bucura mult. ♦ A se ridica (puțin) de la pământ, a se înălța în picioare pentru a se urca undeva. 2. Intranz. (Despre lucruri) A se mișca (repetat) de jos în sus sub impulsul unei forțe din afară. ♦ (Despre ape, valuri) A fi agitat, a se învolbura; a clocoti. 3. (Despre ființe și despre lucruri) A se mișca, a se deplasa în salturi. ♦ (Despre oameni) A merge sprinten. ♦ (Rar) A dansa. 4. Intranz. A trece peste ceva printr-un salt. ♦ A sări, a țâșni de undeva; a se ivi, a răsări (pe neașteptate și sărind). Izvoare saltă de sub piatră. ♦ A se ridica în înălțime, a se înălța în văzduh. II. Tranz. A mișca, a deplasa din loc ridicând (ușor) în sus. ♦ Tranz., refl. și intranz. Fig. A (-și) îmbunătăți situația materială, socială. ♦ Refl. Fig. (Despre copii și plante) A crește în înălțime, a se înălța. – Lat. saltare. verb tranzitivsălta

a sălta ploconul expr. (intl.) a fura un lucru la îndemână / nepăzit. verb tranzitivasăltaploconul

a sălta în laterală expr. (intl.) a fura dintr-un buzunar exterior al victimei. verb tranzitivasăltaînlaterală

a sălta gălbenușul expr. (intl.) a lua partea cea mai însemnată a unui câștig. verb tranzitivasăltagălbenușul

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisalță

salță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular salță salța
plural salțe salțele
genitiv-dativ singular salțe salței
plural salțe salțelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z