salvare definitie

SALVÁRE, salvări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) salva; (concr.) obiect, ființă, circumstanță salvatoare. 2. Serviciu medical destinat să dea primul ajutor accidentaților sau bolnavilor care au nevoie de o intervenție medicală urgentă. ♦ Vehicul special amenajat care transportă accidentați sau grav bolnavi la o instituție spitalicească de urgență; ambulanță. – V. salva. substantiv femininsalvare

SALVÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) salva; (concr.) obiect, ființă, circumstanță salvatoare. 2. Serviciu medical care dă primul ajutor celor accidentați sau bolnavilor în stare foarte gravă. ♦ Camionetă, mașină special amenajată pentru transportul celor accidentați sau bolnavi, la un spital de urgență. [< salva]. substantiv femininsalvare

SALVÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) salva; ființă, circumstanță salvatoare. 2. serviciu medical care dă primul ajutor celor accidentați sau bolnavilor. 3. camionetă pentru transportul celor accidentați sau bolnavi, la un spital de urgență. (< salva) substantiv femininsalvare

salváre s. f., g.-d. art. salvắrii; pl. salvắri substantiv femininsalvare

salvare f. mântuire. substantiv femininsalvare

* salváre f. (d. a salva). Acțiunea de a salva, mîntuire: salvarea unor naufragiațĭ. Instituțiune medicală de venit în ajutor la accidente: o ambulanță a Salvăriĭ. Agențiĭ acesteĭ instituțiuni: vina Salvarea. substantiv femininsalvare

a chema salvarea expr. (glum., friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură cu creion de alaun. substantiv femininachemasalvarea

salvá (a ~) vb., ind. prez. 3 salveáză verb tranzitivsalva

salvà v. a mântui, a scăpa. verb tranzitivsalvà

SALVÁ, salvez, vb. I. Tranz. și refl. A scăpa pe cineva sau a izbuti să scape singur dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc. ◊ Expr. (Tranz.) A salva situația = a reuși să îndrepte o situație grea, neplăcută; a face față unei situații. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare capabilă să ascundă un rău lăuntric. – Din lat., it. salvare. verb tranzitivsalva

SALVÁ vb. I. tr. A scăpa, a scoate (pe cineva sau ceva) din primejdie, din încurcătură etc. ♦ A salva aparențele = a face față; a ascunde realitatea prezentând numai aspectul voit. ♦ refl. A se scăpa singur dintr-o primejdie. [< lat. salvare, cf. it. salvare]. verb tranzitivsalva

SALVÁ vb. I. tr. a scăpa, a scoate din primejdie, din încurcătură etc. ♦ a ~ aparențele = a face față; a ascunde realitatea prezentând numai aspectul voit. II. refl. a se scăpa singur dintr-o primejdie. (< lat., it. salvare) verb tranzitivsalva

salvá (salvéz, salvát), vb. – A scăpa, a se elibera. Lat. salvare (sec. XIX). – Der. salvă, s. f., din fr. salve; salvator, s. m., din lat. salvator (se.c XIX); salv-conduct, s. n., din fr. sauf-conduit; salvare, s. f. (scăpare; mîntuire; casă de ajutor). verb tranzitivsalva

SALVÁ, salvez, vb. I. Tranz. și refl. A scăpa pe cineva sau a reuși să scape singur dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc. ◊ Expr. (Tranz.) A salva situația = a reuși să îndrepte o situație grea, neplăcută; a face față unei situații. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare capabilă să ascundă un rău lăuntric. – Din lat., it. salvare. verb tranzitivsalva

* salvéz v. tr. (lat. it. salvare, fr. sauver). Mîntuĭ, scap, scot din pericul: a salva pe cineva de la naufragiŭ, a salva un bolnav, Hristos a salvat lumea, a salva onoarea. Scuz, fac să fie ĭertat: fondu acesteĭ cărțĭ salvează forma. A salva aparențele, a nu lăsa să ĭasă la iveală părțile urîte. verb tranzitivsalvez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisalvare

salvare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	salvare	salvarea
nominativ-acuzativ	plural	salvări	salvările
genitiv-dativ	singular	salvări	salvării
genitiv-dativ	plural	salvări	salvărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z