saltegíŭ și saltelár m. (d. saltea). Bz. Făcător de saltele, plăpomar, mindrigiŭ. substantiv masculinsaltegiŭ
saltelar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | saltelar | saltelarul |
plural | saltelari | saltelarii | |
genitiv-dativ | singular | saltelar | saltelarului |
plural | saltelari | saltelarilor |