SALÁRIU s.n. Retribuție pe care o primește regulat cineva pentru munca depusă (în mod permanent undeva); leafă. [Pron. -riu, var. salar s.n. / < fr. salaire, după lat. salarium]. substantiv neutru salariu
SALÁRIU s. n. retribuție pe care o primește regulat cineva pentru munca depusă; leafă. (< fr. salaire, lat. salarium) substantiv neutru salariu
SALÁRIU, salarii, s. n. Sumă de bani pe care o primește o persoană pentru munca depusă într-o perioadă de timp (săptămână, lună); leafă2. [Var.: (pop.) salár s. n.] – Din fr. salaire, lat. salarium. substantiv neutru salariu
saláriu [riu pron. riu] s. n., art. saláriul; pl. salárii, art. saláriile (-ri-i-) substantiv neutru salariu
* saláriŭ n. și (ob.) salár n., pl. e (lat. salarium, solda care se dădea soldaților p. sare, apoĭ „soldă” în general; fr. salaire). Leafă, plată periodică p. serviciĭ. substantiv neutru salariŭ
SALÁRIU, salarii, s. n. Contravaloarea muncii prestate de salariat în baza contractului individual de muncă, care cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri; leafă2. [Var.: (pop) salár s. n.] – Din fr. salaire, lat. salarium. substantiv neutru salariu
salariu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | salariu | salariul |
plural | salarii | salariile | |
genitiv-dativ | singular | salariu | salariului |
plural | salarii | salariilor |